Posts Tagged ‘TVR’

Un teledon organizat cu scopul de a strînge bani de o persoană / firmă / instituție înglobată în datorii este un lucru complet diferit: nu există siguranța faptului că donațiile vor ajunge acolo unde trebuie.

Source: Teledon TVR pentru Cumințenia Pămîntului – Dan-Marius Sabău

Anunțuri

Cine nu face performanță zboară de pe piață. Iar în condițiile în care societatea de televiziune și radio ia bani de la oameni cu ajutorul unei legi de sponsorizare, dar este o gaură neagră care consumă un căcălău de resurse, ar trebui să dispară.

Source: Privatizarea sau închiderea TVR, tot mai aproape – Dan-Marius Sabău

Gazebo – I like Chopin / Melodia zilei

Posted: 30 Octombrie 2013 by eoradea in Dan-Marius
Etichete:, , , , , ,

 

Pe vermuri, adică înainte de revoluţia din 1989, pe vremea copilăriei mele, melodia asta era folosită de TVR ca fundal sonor la începutul unei emisiuni…  Gazebo – I like Chopin / Melodia zilei / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:Gazebo, like, Chopin, lyrics, versuri, copilarie, TVR,

Jang Bong, imparatul marii - emperor of the sea

Articol preluat de aici.

Este cunoscut faptul că TVR a lansat o formulă de succes, cea a serialelor istorice coreene. Nu pot spune că este ceva rău, mai ales că românii fac rost pe această cale de nişte informaţii suplimentare despre istoria şi civilizaţia coreeană, chiar şi dacă este vorba de nişte producţii de televiziune.

Pe 13 iunie 2011 postul Naţional TV a început difuzarea serialului Împăratul mării (Emperor of the sea în engleză, Hae Sin în coreeană), difuzat iniţial de KBS 2 în 2004. Serialul a fost regizat de Gang Byeok-Taek, este ecranizarea unui roman de Choi In Ho şi are 51 de episoade. Este tot un serial istoric, se bazează pe viaţa unei personalităţi istorice reale din timpul dinastiei Silla (anii 787-846): Jang Bogo (interpretat de Choi Soo Jung) a dominat practic mările din Asia de Este (poreclit şi Zeul mării sau Împăratul mării) şi rutele de comerţ internaţionale dintre China dinastiei Tang şi Japonia şi marea Chinei de Nord.

Jang Bogo a fost iniţial sclav, muncind pe docurile din Cheonghae. Şi-a pierdut mama cînd era tînăr, iar tatăl său era un sclav tîmplar la postul de poliţie din Cheonghae. Jang Bodo a demonstrat talent în construirea navelor maritime şi a devenit repede om al mărilor. El şi Nyeon au învăţat artele marţiale de la Choi Muchang. Determinarea lui l-a ajutat să se ridice de la starea de gladiator la paznic, comandant militar al lui Muryongun şi apoi ambasador al Cheonghae. O parte a activităţii sale a însemnat eliminarea piraţilor prin instalarea Cheonghae-Jin în Peninsula Wando – o importantă rută maritimă. Folosindu-se de strategii maritime a reuşit să învingă armata condusă de Madam Jami şi să-l aducă la putere pe adevăratul conducător al Coreei. A refuzat ranguri înalte, cu toată insistenţa regelui, iar după ce acesta a fost asasinat de către Kim Yang şi-a pregătit armatele pentru a conduce asaltul final şi de a-i înlătura de la putere pe miniştrii corupţi numiţi de către Kim Yang. În final consulul Jang Bogo este înjunghiat de către Yeom Jang, iar oamenii săi luptă pînă la ultimul în semn de respect.

Marea lui rivală a fost Madam Jami (interpretată de Chae Shi-ra), o nobilă din regatul Shila, cu care a concurat pe drepturile comerciale în Marea de Sud.

Yeom Jang, născut ca Yum Moon (interpretat de Song Il Gook), a fost aliatul lui Jang Bogo, dar în timp i-a devenit duşman. A fost crescut de către piraţi şi era capabil să-şi folosească cuţitele cu îndemînare, a fost capturat de către Jang Bodo care l-a pedepsit prin imprimarea pe frunte a unui însemn cu un fier înroşit în foc. A fost eliberat în cele din urmă din închisoare de către Kim Yang pentru a-i antrena oamenii în artele marţiale şi a conduce asaltul împotriva oamenilor lui Madam Jami. În această perioadă are loc o reconciliere temporară cu Jang Bogo. După război a devenit comandantul gărzilor regelui şi este implicat fără voia lui în asasinarea regelui. Cu războiul împotriva lui Jang Bogo conturîndu-se la orizont, el îşi propune să viziteze Congehae şi să dezamorseze situaţia. În timpul întîlnirii încearcă să-l facă pe Jang să se răzgîndească, dar fără succes: acesta era ferm decis să îi elimine pe miniştrii corupţi. În cele din urmă Yeom Jang în trădează pe Jang Bogo şi-l ucide. Este luat prin surprindere cînd, după crimă, Kim Yang lansează un atac împotriva Shillei şi-l face prizonier. Cu toate acestea, el evadează şi o ajută pe Jung-hwa să scape din masacru, dar este ucis de o ploaie de săgeţi lansată de armata lui Kim Yang.

Jeong-hwa (interpretată de Soo Ae) a fost iubita lui Jang Bogo şi unul dintre motivele rivalităţii dintre acesta şi Yum Moon: amîndoi s-au luptat pentru dragostea ei.

O parte dintre actorii care au interpretat roluri în serial sînt: Choi Soo Jong (ca Jang Bogo/Goong Bok), Baek Sung Hyun (Jang Bogo/Goong Bok în tinereţe), Chae Shi-Ra (ca Madam Jami), Song Il Gook (ca Yeom Moon), Hong Hyun (tînărul Yeom Jang), Soo Ae (ca Jung Hwa), Lee Yeon-hee (ca Jeon Nyeon), Chae Jung-an (ca doamna Chae Ryeong), Kim Kap-su (ca Lee Do Hyeong). Lee Won Jong (ca Choi Moo Chang).

Lucian Bute

Image via Wikipedia

Una dintre ştirile zilei de azi mi-a adus bucurie şi o oarecare tristeţe în acelaşi timp: Lucian Bute a rămas campion mondial la box categoria supermijlocie versiunea IBF. Din ce-am aflat pe reţea (s-a spus pe la ştiri în ultimele zile, dar am fost prea ocupat cu altele ca să mai reţin), ieri dimineaţă el l-a înfruntat pe Brian Magee, pretendentul la titlu.

Jurnalul.ro spune aici că Lucian Bute a învins prin Knock Out tehnic şi că Lucian l-a tri­mis pe Magee în lumea viselor în repriza a 10-a, cu un upercut în bărbie, asta după ce în runda a şaptea irlandezul mai făcuse o dată cunoştinţă cu podeaua, în urma unei lovituri la ficat, specialitatea celui supranumit „Mister KO”.

Ce m-a întristat a fost incapacitatea românilor de a organiza acest meci, după ce li s-a oferit această posibilitatea. Pînă la urmă meciul s-a desfăşurat în „Bell Centre” din Montreal, Canada. Nu ştiu în ce măsură a fost difuzat pe la noi (măcar atît), dar din ceea ce am auzit mai demult TVR-ul refuzase acest lucru pentru că „costă prea mult” şi că nu îşi permiteau să arunce banii pe fereastră în timp de criză pentru un subiect care nu ar fi de interes. Adică rahat pe băţ.  Lucian Bute este doar un singur exemplu de români care sînt obligaţi să plece în afara ţării ca să aibă posibilitatea de a obţine succesul în domeniul lor de activitate, oricare ar fi aceasta. Ca popor ne mîndrim de fiecare dintre ei, dar nu le oferim nici o posibilitate de a face ceva, orice, aici.

 

Articol preluat de aici.

Începînd cu 22 noiembrie 2010 Tvr1 a început difuzarea unui nou serial coreean (al şaselea din seria de producţii coreene pe care le-au achiziţionat):: Legendele palatului: Prinţul Jumong. El prezintă viaţa legendarului prinţ coreean Jumong Taewong, are 81 de episoade şi este o producţie Coreea de Sud 2006.

Jumong Taewong este considerat a fi fondatorul regatului Goguryeo în anul 37 înaintea erei creştine, unul dintre cele trei regate istorice coreene, şi a devenit de-a lungul timpului un adevărat mit. Povestea filmului se axează pe evenimentele istorice, dar şi pe povestea de dragoste a prinţului.

Acţiunea începe în anul 108 înaintea erei creştine cînd refugiaţii fostului regat coreean Gojoseon suferă numeroase abuzuri din partea Imperiului Han. Hae Mo-Su, legendar erou al Coreei, a format o alianţă cu Geumwa, prinţul mostenitor al regatului Buyeo, pentru a face faţă atacurilor imperiului chinez. În urma unei ambuscade Hae Mo-Su, grav rănit, a fost îngrijit de către Yuhwa, o tînără de care se îndrăgosteşte. Copilul lor a fost Jumong, iar 20 de ani mai tîrziu, acesta a devenit prinţul regatului Buyeo şi a fost nevoit să îi înfrunte pe fraţii săi vitregi, Daeso şi Yongpo, pentru a accede la tron. Descoperindu-şi adevărata identitate, Jumong şi-a prous să îndeplinească misiunea pe care tatăl său nu a putut să o ducă la capăt. Ajutat de So Seo-No, conducătoarea unui clan de negustori, care i-a deveni a două sotie, el a creat în anul 37 înaintea erei creştine regatul Goguryeo, devenind primul rege al acestuia.

În rolurile principale apar Song Il-Kook (Jumong), Han Hye-jin (So-suh-no), Kim Seung-su (prinţul Tae-so), scenariştii sînt Wan-Gyu Choi, Hyung-su Jung iar regizorii sînt Geun-hong Kim şi Ju-hwan Lee. Mai multe informaţii despre actori şi personaje de pot găsi pe imdb aici.

Cei de la TVR spun că serialul a avut un buget estimat la 31 milioane de dolari şi că a fost cel mai urmărit serial dintre toate producţiile sud-coreene în ţara de origine în anul 2006. Conceput iniţial în 60 de episoade, succesul răsunător pe care l-a avut i-a determinat pe producători să mărească numărul acestora la 81. A fost lansat în 15 mai 2006, dar drepturile de difuzare ale acestuia au fost achiziţionate pînă în luna martie a aceluiaşi an de televiziuni din 9 ţări: Japonia, Mongolia, Taiwan, Hong Kong, Vietnam, Singapore, Thailanda, Malaiezia şi Filipine. Serialul a mai rulat şi în Canada, Marea Britanie, S.U.A., Coreea de Nord, Tanzania, Turcia, Uzbekistan, Kazahstan, Iran. Şi, evident, şi pe la noi.

 

Articol preluat de aici.

Ştirea zilei de azi, cel puţin aşa cum am perceput-o, a fost operaţia lui Adrian Sobaru. A durat ceva timp pînă să-mi dau seama cine este Sobaru ăsta, dar la început mi-era foarte neclar de ce îl consideră cei din mass-media atît de important. Am văzut pe la televizor, într-unul din momentele în care era aprins, detalii ale operaţiei şi despre modul în care i-a fost reconstruită faţa şi oasele craniului.

Într-un final mi-am dat seama: este vorba de prostul care s-a aruncat de la etaj în parlament în timpul unei sesiuni a mult „iubiţilor” noştri aleşi. Emil Boc tocmai rostea un discurs şi, după cum a declarat ulterior, a fost şocat de fază. Dacă mai reţin bine, Adrian Sobaru era operator la TVR în momentul respectiv şi s-a spus că a efectuat săritura din cauza disperării pentru că lui şi soţiei li s-a redus salariile şi fiica era bolnavă.

La vremea aia, adică acum cîteva săptămîni, s-a spus imediat că a fost o tentativă de sinucidere şi mass-media (din toată lumea, dacă am înţeles bine) s-a grăbit să preia ştirea asta „tare” de tot. La momentul respectiv am ignorat subiectul din două motive mari şi late: am avut lucruri mult mult mai importante şi interesante de făcut, iar dacă mi-aş pierde timpul cu toţi idioţii de care dau sau despre care aud nu aş avea timp să mă ocup de orice altceva.

Ştiu că disperarea care l-a împins pe omul acela să sară poate impresiona pe mulţi, dar eu nu-l pot numi altceva decît idiot… şi am două motive pentru aşa ceva.

– în primul rînd pentru că nu prea ai cum să te sinucizi aruncîndu-te de la etajul parlamentului… din cîte am înţeles este vorba de o înălţime de numai cîţiva metri, iar în acest caz ajungi să-ţi rupi tot felul de chestii (în primul rînd membrele sau alte oase de prin corp), să te răneşti dar de obicei rănile nu sînt prea grave. Nu cunosc statistici, dar am înţeles că foarte puţine tentative de sinucidere reuşesc de la o asemenea înălţime, iar din ce am văzut acea tentativă nu îndeplinea aproape deloc condiţiile necesare. Trebuie să menţionez faptul că nu-s sigur cui i se atribuie meritul acestei tîmpenii: lui Adrian Sobaru sau mass.mediei, nu este prima oară cînd reporterii s-au grăbit să eticheteze greşit sau aiurea, inteţionat sau nu, gestul unei persoane. Între noi fie vorba, etichetarea asta dusă uneori la absurd îi ajută incredibil de mult… cu cît este ştirea mai şocantă cu atît se vinde mai bine. Cui i pasă că un operator de la TVR s-a aruncat de la etaj doar pentru că dorea să ajungă mai repede la Emil Boc pe scenă atunci cînd se poate spune că operatorul ăla a înercat să se sinucidă din disperare?

– reducerile de salarii de la bugetari din ultimul timp sînt arhicunoscute… nu mai este nevoie să le menţionez. Dacă nu le cunoaşteţi deja nu pot decît să vă întreb pe ce planetă aţi fost în ultimele luni? Se poate spune cu uşurinţă că vinovaţii sînt cei din parlament şi din guvern. Înţeleg că aceste reduceri au produs probleme foarte multor oameni, adevărate valuri sociale, mai ales în familiile în care amîndoi soţii erau bugetari, iar emoţiile au fost pe măsură. Mă refer în primul rînd la teamă, nesiguranţă, disperare… tot grupul deja cunoscut. Înţelegeţi voi, viaţa nu e deloc simplă şi mai devreme sau mai tîrziu fiecare trece prin aşa ceva.

Unul dintre efectele secundare al acestor reacţii este ceva ce nu voi accepta probabil niciodată. Poate că într-o oarecară măsură înţeleg, dar de acceptat nu se pune problema: cum poţi să accepţi o asemenea situaţie fără să faci cam nimic (cel puţin nimic concret) ca să o schimbi? Cum poate cineva să încerce să se autodistrugă (într-o formă sau alta – un alt exemplu este cel al profesoarei care a protestat cîteva săptămîni bune prin greva foamei) în loc să îi distrugă pe vinovaţi? Nu ştiu dacă Adrian Sobaru a încercat să se sinucidă sau doar a vrut să tragă un semnal de alarmă, dar metoda folosită a avut puternice tendinţe autodistructive. Mai mult, îi avea pe parlamentari şi pe guvernanţi (cel puţin o parte dintre ei) sub priviri. În loc să coboare ca să le ceară socoteală pentru rahatul în care ne-au băgat el a preferat să sară de la balcon.

Trăim într-o ţară în care unii (puţini) îi fac să sufere pe cei mulţi prin prostia şi hoţia de care au tot da dovadă în ultimii ani… iar cei mulţi, în loc să ia atitudine şi să-i elimine aşa cum ar trebui să o facă, se pedepsesc ei înşişi şi se mutilează singuri pentru ca mai apoi să se plîngă de viaţa de rahat pe care o trăiesc. Adrian Sobaru este doar cel mai recent caz care a spart barierele mass-media, dar este departe de a fi singurul. Este un fenomen generalizat prin România noastră mult iubită.

 

Articol preluat de aici.