Posts Tagged ‘tentativa’

Cam așa arată o tentativă eșuată de reformă în educație, iar creșterea numărului maxim de ore de la 30 la 34 pentru elevii din ciclul gimnazial nu este cel mai rău lucru pe care-l putea face.

Source: Tentativă eșuată de reformă a educației – Dan-Marius Sabău

Prima oară am auzit de duduia asta în articolul lui Sebastian Bârgău, şi pentru moment nu i-am prea dat atenţie. Proşti sînt peste tot. Dar informaţiile despre pipiţa asta au fost completate în cursul zilei şi de alţii (aici şi aici): Georgiana-Carmen Turbureanu este o puştoaică din Rîmnicu Vîlcea, elevă Colegiului Naţional „Al. Lahovari”. În această vară ea vroia să susţină examenul de admitere la Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti dar nu va mai apuca, cel puţin nu anul acesta: a fost dată afară de la bacalaureat pentru tentativă de furt.

Pe 2 iulie, în cadrul probei la matematică din examenul de bacalaureat, într-o sală scăpată de sub control de supraveghetori, am cedat la multiplele insistenţe ale unui alt candidat aflat în banca din faţă, de a-i permite să-mi ia din ciorne pentru a se inspira din ele în rezolvarea subiectelor.

Cu aproximativ un sfert de oră înainte de expirarea timpului alocat probei, Preşedintele Comisiei de Supraveghere nr. 526, prof. Adrian-Eugen Burlan, a găsit două ciorne de-ale mele asupra candidatului din faţă. Decizia dumnealui a fost să elimine din examen nu doar candidatul care a încercat să fraudeze examenul, ci să mă elimine şi pe mine sub aceeaşi acuzaţie de „tentativă de fraudă”.

Sursa e aici. Dacă ar fi fost doar atît n-ar fi fost mare lucru: Cine e Georgiana Carmen Turbureanu si ce va sti lumea despre ea / Romanisme / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:complicitate, tentativa, frauda, bac, bacalaureat, Georgiana Carmen Turbureanu, Rimnicu Vilcea, internet, slujba, insistente,

Ştiam de ceva vreme că Adrian Năstase trece printr-o perioadă proastă – probabil că punctul culminant a fostcondamnarea cu executare de ieri. Dar nu ştiam că este o perioadă atît de proastă încît nici măcar sinuciderea nu i-a reuşit…

N-am urmărit ştirile de azi noapte pînă nu mi-a spus cineva că-s chestii de urmărit pe acolo… (era să spun „chestii interesante” dar nu era decît un circ jalnic oferit de mass-media isterizată). Isteria tembeliziunilor româneşti e de înţeles, Adrian Năstase este primul politician român de „calibru mare” (fost prim ministru în vremurile lui bune) condamnat cu executare şi primul care a încercat să se sinucidă.

Etichetele:tentativa, sinucidere, condamnare, executare, Adrian Nastase, circ, mass-media, politic, politicieni, misto, prim ministru, premier, 

articol Tentativa de sinucidere a lui Adrian Nastase /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Ştirea zilei de azi, cel puţin aşa cum am perceput-o, a fost operaţia lui Adrian Sobaru. A durat ceva timp pînă să-mi dau seama cine este Sobaru ăsta, dar la început mi-era foarte neclar de ce îl consideră cei din mass-media atît de important. Am văzut pe la televizor, într-unul din momentele în care era aprins, detalii ale operaţiei şi despre modul în care i-a fost reconstruită faţa şi oasele craniului.

Într-un final mi-am dat seama: este vorba de prostul care s-a aruncat de la etaj în parlament în timpul unei sesiuni a mult „iubiţilor” noştri aleşi. Emil Boc tocmai rostea un discurs şi, după cum a declarat ulterior, a fost şocat de fază. Dacă mai reţin bine, Adrian Sobaru era operator la TVR în momentul respectiv şi s-a spus că a efectuat săritura din cauza disperării pentru că lui şi soţiei li s-a redus salariile şi fiica era bolnavă.

La vremea aia, adică acum cîteva săptămîni, s-a spus imediat că a fost o tentativă de sinucidere şi mass-media (din toată lumea, dacă am înţeles bine) s-a grăbit să preia ştirea asta „tare” de tot. La momentul respectiv am ignorat subiectul din două motive mari şi late: am avut lucruri mult mult mai importante şi interesante de făcut, iar dacă mi-aş pierde timpul cu toţi idioţii de care dau sau despre care aud nu aş avea timp să mă ocup de orice altceva.

Ştiu că disperarea care l-a împins pe omul acela să sară poate impresiona pe mulţi, dar eu nu-l pot numi altceva decît idiot… şi am două motive pentru aşa ceva.

– în primul rînd pentru că nu prea ai cum să te sinucizi aruncîndu-te de la etajul parlamentului… din cîte am înţeles este vorba de o înălţime de numai cîţiva metri, iar în acest caz ajungi să-ţi rupi tot felul de chestii (în primul rînd membrele sau alte oase de prin corp), să te răneşti dar de obicei rănile nu sînt prea grave. Nu cunosc statistici, dar am înţeles că foarte puţine tentative de sinucidere reuşesc de la o asemenea înălţime, iar din ce am văzut acea tentativă nu îndeplinea aproape deloc condiţiile necesare. Trebuie să menţionez faptul că nu-s sigur cui i se atribuie meritul acestei tîmpenii: lui Adrian Sobaru sau mass.mediei, nu este prima oară cînd reporterii s-au grăbit să eticheteze greşit sau aiurea, inteţionat sau nu, gestul unei persoane. Între noi fie vorba, etichetarea asta dusă uneori la absurd îi ajută incredibil de mult… cu cît este ştirea mai şocantă cu atît se vinde mai bine. Cui i pasă că un operator de la TVR s-a aruncat de la etaj doar pentru că dorea să ajungă mai repede la Emil Boc pe scenă atunci cînd se poate spune că operatorul ăla a înercat să se sinucidă din disperare?

– reducerile de salarii de la bugetari din ultimul timp sînt arhicunoscute… nu mai este nevoie să le menţionez. Dacă nu le cunoaşteţi deja nu pot decît să vă întreb pe ce planetă aţi fost în ultimele luni? Se poate spune cu uşurinţă că vinovaţii sînt cei din parlament şi din guvern. Înţeleg că aceste reduceri au produs probleme foarte multor oameni, adevărate valuri sociale, mai ales în familiile în care amîndoi soţii erau bugetari, iar emoţiile au fost pe măsură. Mă refer în primul rînd la teamă, nesiguranţă, disperare… tot grupul deja cunoscut. Înţelegeţi voi, viaţa nu e deloc simplă şi mai devreme sau mai tîrziu fiecare trece prin aşa ceva.

Unul dintre efectele secundare al acestor reacţii este ceva ce nu voi accepta probabil niciodată. Poate că într-o oarecară măsură înţeleg, dar de acceptat nu se pune problema: cum poţi să accepţi o asemenea situaţie fără să faci cam nimic (cel puţin nimic concret) ca să o schimbi? Cum poate cineva să încerce să se autodistrugă (într-o formă sau alta – un alt exemplu este cel al profesoarei care a protestat cîteva săptămîni bune prin greva foamei) în loc să îi distrugă pe vinovaţi? Nu ştiu dacă Adrian Sobaru a încercat să se sinucidă sau doar a vrut să tragă un semnal de alarmă, dar metoda folosită a avut puternice tendinţe autodistructive. Mai mult, îi avea pe parlamentari şi pe guvernanţi (cel puţin o parte dintre ei) sub priviri. În loc să coboare ca să le ceară socoteală pentru rahatul în care ne-au băgat el a preferat să sară de la balcon.

Trăim într-o ţară în care unii (puţini) îi fac să sufere pe cei mulţi prin prostia şi hoţia de care au tot da dovadă în ultimii ani… iar cei mulţi, în loc să ia atitudine şi să-i elimine aşa cum ar trebui să o facă, se pedepsesc ei înşişi şi se mutilează singuri pentru ca mai apoi să se plîngă de viaţa de rahat pe care o trăiesc. Adrian Sobaru este doar cel mai recent caz care a spart barierele mass-media, dar este departe de a fi singurul. Este un fenomen generalizat prin România noastră mult iubită.

 

Articol preluat de aici.