Posts Tagged ‘televiziuni’

Nu urmăresc rahatul de emisiune a lui Capatos – am ajuns întîmplător pe Antena 1 cînd era difuzată emisiunea lui de cîteva ori, dar m-am lămurit repede de calitatea (sau, mai precis, de lipsa acută a calităţii) emisiunii lui şi evit să mă uit la ea. Tocmai din acest motiv (lipsa calităţii, printre altele) prefer să spun Anal 1, Anal 2 şi Anal 3 cînd mă refer la televiziunile trustului Intact.

N-am urmărit rahatul lui Capatos, dar am auzit de faptul că acum cîteva zile cei de la Anal 1 au difuzat imagini cu fostul prim ministru Emil Boc gol la duşul unei săli de sport în care se afla. Din cîte am înţeles OTV-ul a preluat cel puţin o parte a imaginilor, dar am aflat asta numai azi – nu urmăresc nici OTV… 

Mass-media OTV si Antena 1 amendate pentru imaginile cu Emil Boc gol /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Azi am apucat să mă uit un pic pe la televizor să aflu şi eu ce mai e nou (adică versiunea lor a poveştii, aşa subiectivă cum o prezintă de obicei) şi, printre altele, am văzut ce au de gînd să difuzeze mîine noapte, de revelion. Mă refer la secvenţele pe care le pregătesc ei anticipat, ca de obicei, ca să-i convingă pe oameni să se uite. Unele dintre aceste secvenţe de promovare (hai să le zicem reclame) au rol invers în cazul meu: mă alungă din faţa televizorului, indiferent dacă urmează emisiunea (filmul) respectivă sau este doar o reclamă oarecare…. iar secvenţele pregătite pentru revelion se încadrează perfect în această categorie.

Oare vom putea face vreodată vreun revelion fără manele la tembelizor? Ştiu că manelele sînt doar o modă, ştiu că televiziunile nu se prea pot abţine să nu le dea pe post ca parte a promovării inculturii la absurd (o altă modă românească), dar în ultimii ani cam toate revelioanele au fost împănate cu rahatul ăsta pe care unii îl consideră muzică. De fiecare dată am avut altceva mai bun de făcut decît să stau în faţa televizorului să salivez ca oricare alt tembel, dar am văzut reclamele… mi-au fost arhisuficiente pentru a mă lămuri de calitatea emisiunilor respective.

Oricît de frumos arată un tort, oricît de bun este la gust, în momentul în care îl împodobeşti cu un rahat pe care-l pui în mijloc nu prea îţi mai vine să-l consumi. Din punctul meu de vedere cam astea-s emisiunile de revelion de pe la televiziunile româneşti. Nu am de gînd să dau nume, este ceva generalizat. Probabil că aş scoate în evidenţă excepţiile, dar pentru moment nu cunosc nici una. Sînt foarte mari şanse ca anul ăsta să nici nu aflu… poate voi afla măcar la următorul revelion. Dacă nu cumva o să am treburi mai bune de făcut. Oricum, pentru mîine noapte am deja ceva planificat şi nu implică statul în faţa televizorului (poate cel mult doar ocazinal, dar asta ar fi o excepţie, nu o regulă).

 

Articol preluat de aici.

Violenta si filmele

Posted: 18 Septembrie 2010 by eoradea in mass-media, opinii
Etichete:, , ,

În seara asta am fost să mă întîlnesc cu nişte prieteni, să mai stăm şi noi la nişte taclale, iar unul dintre subiectele de atunci mi-a atras atenţia. Consider că se merită aprofundat.

Totul a început de la menţiunea pe care am făcut-o despre un omuleţ agresiv cu care am avut tangenţă în ultimul timp pe reţea, unul care e şi cam prost pe deasupra pentru că nu pare conştient că agresivitatea asta se poate întoarce oricînd împotriva lui. Pentru moment detaliile sînt irelevante, dar cazul ăla este doar un exemplu despre cum violenţa (fie ea şi verbală) se manifestă în cadrul societăţii umane. Virtualul este doar un aspect mai nou al societăţii, dar este la fel de valabil ca si aspectele „reale” ale lumii.

Într-o formă sau alta, violenţa este mereu prezentă între oameni. Fie intenţionată sau nu, fie direcţionată spre un scop clar sau lăsată să zburde la întîmplare, fie motivată sau nu, ea există şi foarte probabil va exista mereu, atîta vreme cît există umanitate.

Creştinii s-au străduit din răsputeri să o anuleze, cel puţin la nivel de declaraţii şi de dogmă, dar adevărul este că ei au aplicat-o constant într-o formă sau alta. Cruciadele de eliberare a Ierusalimului, războaiele şi luptele interne care au măcinat Europa şi religia creştină, tribunalele Inchiziţiei care ardeau pe rug vrăjitoarele sînt doar cîteva exemple foarte succinte. Tocmai de aceea pot afirma cu uşurinţă că religiile, şi ideologiile în general, au încercat să îi dea diverse forme, să o manevreze pentru propriile scopuri.

Şi este un lucru bun. Incapacitatea de a elimina violenţa se datorează faptului că este un efect al evoluţiei. Nu doar al speciei umane, ca parte a lumii vii de pe această planetă, ci şi a evoluţiei omului de la un animal la o fiinţă educată. Violenţa are tendinţa să se propage şi să se intensifice în timp, doar prin educaţie ea poate fi blocată (temporar) şi deviată spre a anumite scopuri conform momentului şi situaţiei.

Partea proastă este că aceste scopuri le sînt inaccesibile majorităţii oamenilor, care rămîn doar simpli consumatori ai violenţei şi atît. Cel mai bun şi mai practic exemplu pe care-l pot da sînt filmele şi, indirect, televiziunile. Cîţi dintre voi v-aţi uitat la filme de acţiune, în care oamenii se omoară între ei sau luptă cu fiare şi bestii de tot genul. Serialele precum CSI şi Criminal minds sînt la modă în ultimii ani, iar fără crimele şi ciudăţeniile oamenilor nu ar avea subiecte care să le facă să fie difuzate atîta timp. O televiziune plină de comedii siropoase şi de filme de dragoste ar fi mult prea plictisitoare ca să merite urmărită.

Pe vremuri urmăream filme cu bang-bang căutînd acţiunea din ele. Acum cînd aud de vreun film de vreun film cu vreo invazie de orice fel şi vreun salvator al lumii schimb postul… sau sting televizorul. Cîţi dintre voi aprobă ştirile de la protv de la ora 17 (şi, de fapt, toate ştirile de acel gen), cu violenţa lipsită de sens, dar cîţi se uită de fapt la ele. Oamenilor le este foarte greu să se sustragă de la violenţă, este în natura lor, dar sînt atraşi cu atît mai mult de violenţa care este pusă într-un context anume. Violenţă inteligentă, aş putea spune, dar nu cred că este o exprimare foarte potrivită. Contextul acţiunii face diferenţa dintre un film de succes şi unul mediocru.

Articol preluat de aici.

Azi nu am prea avut prilejul să stau pe la calculator. A trebuit să îi instalez cuiva nişte chestii şi n-am avut acces la reţea, cel puţin nu suficient cît să stau prea mult… pentru orice, nu doar pentru a scrie pe aici. Dar am avut prilejul să ascult radio-ul cîteva ore bune în cursul zilei.

Am avut prilejul să aflu că un contract al unui fotbalist oarecare va fi lărgit în loc de prelungit (cum ar fi fost corect), am auzit apelativul „său” (tatăl său) la adresa unei femei, în loc să fie „tatăl ei”. Ar mai fi vreo două chestii de menţionat, le-am observat pe una dintre Antene pe cînd aruncam o privire pe la ştiri, dar ştirile astea sînt mult prea jegoase pentru a mai insista la adresa lor. Oricum, gramatica nu prea este la modă prin mass-media. Nu e ceva nou şi nici nu e plăcut.

Dar un lucru tot trebuie să-l spun: este ceva ce-am observat aseară. A fost un moment în care am început să navighez peste posturile tv şi m-am oprit un pic (nu ştiu dacă am stat două minute, dar a fost suficient cît să mi se facă greaţă) pe Antena 3 în care o şleată de… persoane stăteau să discute despre incidentul în trafic în care a fost implicat Mircea Băsescu, fratele actualul preşedinte al ţării. Nu ştiu în ce măsură a fost relatată în mass media acel incident, şi la drept vorbind nici nu-mi pasă prea tare, dar mi se pare de-a dreptul absurd să aduci într-un studio un grup de oameni şi să-i pui să discute despre acel subiect vreme de cîteva ore (nu ştiu cît a durat emisiunea, nu-mi pasă, dar cu siguranţă nu a fost una scurtă). Să urmăreşti acele aberaţii pentru un subiect care a devenit unul aproape curent în România modernă doar pentru că unul dintre cele două personaje (adică şoferi) implicate este fratele unui preşedinte de nimic este doar o crimă pentru neuroni.

Şi, ca să închei cu unul dintre subiectele ultimelor săptămîni, mi-a cam ieşit pe nas rahatul de denumire adresat ţiganilor (mă refer la furtul ăla de denumire, la rrom) de cînd au fost promovaţi peste tot din cauza alungării lor din Franţa. Abia aştept să termin pagina pe care o voi pune pe ţiganii.ro . Ştiţi de ce, nu? Pentru că apelativul de rrom adresat ţiganilor este aproape o insultă pentru români şi, mai ales, pentru că vreau să-i prezint pe ţigani aşa cum sînt. Dacă voi reuşi sau nu rămîne de văzut.

Articol preluat de aici.

Una dintre ştirile citite pe hotnews în seara asta m-a făcut să mă bucur (dacă îi pot spune aşa, pentru că nu este cel mai potrivit verb) de ce-am citit acolo. Pe scurt: posturile de televiziune Antena 1, TVR, Antena 3, Realitatea TV si Kanal D au primit în cursul zilei de azi amenzi totalizînd 35.000 de lei (circa 8.300 de euro) pentru derapajele înregistrate în felul cum au acoperit cazul sinuciderii Mădălinei Manole.

CNA a decis şi somaţii pentru posturile B1, OTV, Naţional TV, Prima TV şi Pro TV. Sancţiunile au vizat, de la caz la caz, încălcări ale legislaţiei în vigoare legate de prezentarea unor detalii privind metodele de sinucidere şi ale unor imagini care nu au fost estompate cu fiul cîntăreţei, precum şi pentru intruziune în viaţa privată a familiei în momente dificile.

Mai multe detalii se găsesc aici.

Din punctul meu de vedere a fost o pedeapsă foarte blîndă. Televiziunile s-au comportat ca nişte hiene şi meritau pedepsite mult mai aspru, şi nu doar cu nişte amenzi.

Articol preluat de aici.

În seara asta m-am gîndit să pornesc o nouă secţiune a paginii. Nu de puţine ori am observat (cu o foare mare neplăcere) comportamentul obsesiv-compulsiv al mass-mediei în general şi al televiziunilor în special, dar niciodată nu am ţinut o socoteală foarte strictă a obsesiilor care îi apucă, îi ţine o perioadă pînă apare următoarea.

Secţiunea asta are un singur scop: de a urmări (în măsura în care se poate) aceste obsesii. Poate că ele vor ajunge să fie contorizate într-o lucrare care tratează bolile psihice de care suferă acest popor din cauza mass-mediei. Oricum, nu mă aştept ca celor care lucrează în mass-media să le fie ruşine pentru acest comportament. Cei vinovaţi nu se vor simţi niciodată vinovaţi de ceva, deşi sînt. Restul, pentru că există cu siguranţă persoane care nu sînt de acord cu aşa ceva, nu au motive să le fie ruşine.

Pentru început vin cu două exemple de obsesii: moartea Mădălinei Manole şi circul din familia ei care a pornit după aceea. A ţinut o săptămînă iar azi a fost înlocuită (sau cel puţin estompată) cu o nouă obsesie: deshumarea lui Nicolae şi Elena Ceauşescu.

Articol preluat de aici.

Televiziunile si religia

Posted: 4 Iulie 2010 by eoradea in Uncategorized
Etichete:, ,

În mod normal televiziunile ar trebui să fie obiective, mai ales cînd vine vorba de prezentarea ştirilor. Că acest lucru nu se întîmplă în România (sau că se întîmplă la un nivel de-a dreptul insignifiant) este evident şi uneori chiar agasant. Ce mă cam agasează pe mine în ultimele zile este modul în care televiziune prezintă inundaţiile.

Este tragic să vezi că oamenii au pierdut totul, inclusiv viaţa, din cauza naturii dezlănţuite (pe care tot ei au provocat-o prin despăduririle masive din ultimii ani) dar devine agasant să tot vezi că televiziunile o dau cu religia în sus şi în jos. Din cererile de ajutor la Dumnezeul creştin nu prea o mai scot generînd tot mai multă incompetenţă şi resemnare. A devenit un ciclu care în timp va genera tot mai mulţi proşti şi incompetenţi care se sprijină doar pe o creatură imaginară şi care oferă totul (sau aproape totul) intermediarilor săi: preoţii.

Va mai trece ceva vreme pînă să-i vedem pe români muncind din zor să fac ceva concret (inclusiv să-şi refacă casele distruse de furia naturii) şi va implica multă muncă, nu credinţa unora dintre ei aruncată în feţele tuturor. Partea bună este că poţi „omorî” uşor această atitudine schimbînd pur şi simplu postul. Nu le împărtăşesc credinţa şi nici nu mă interesează să văd oameni resemnaţi cu viaţa lor de rahat la televizor.

Articol preluat de aici.