Posts Tagged ‘sinucidere’

Îl mai ştiţi pe Adrian Sobaru, fostul cameraman TVR care a încercat să se sinucidă (fără prea mult succes) în decembrie 2010 în plenul parlamentului? A avut cele 15 minute de faimă internaţională, parţial cu ajutorul Antenei 3 care s-a grăbit să-l folosească în campania de manipulare, a avut o carieră politică la fel de ratată ca şi sinuciderea lui (l-au curtat o grămadă de politicieni, dar la un moment dat i-au făcut vînt peste bord pentru că era mult prea sărac pentru a face parte din partid), iar azi, ceva mai devreme a forţat poarta una dintre cele două porţi centrale ale clădirii Guvernului, cea prin care maşinile demnitarilor ies din curte, fără să încetinească. Adică cea dinspre Piaţa Victoriei, după cum mi se şopteşte în cască.

Adrian Sobaru a ncercat sa dea jos guvernul / Romanisme / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:Adrian Sobaru, sinucidere, guvern, masina, parlament,

Anunțuri

Ceva mai devreme mi-a ajuns pe la urechi o știre despre o sinucidere din dragoste: un tip s-a despărțit de iubită, și pentru că nu putea să suporte durerea și nu mai avea nici o speranță de a avea un viitor mai bun s-a sinucis. Nu are rost să dau prea multe detalii, cunoașteți deja scenariul – chestia asta s-a mai întîmplat de cîteva zeci de ori în ultimii ani, iar gigeii din mass-media au profitat de fiecare dată pentru a transforma drama într-un subiect de știri.

De ce spuneam că selecția naturală funcționează perfect în acest caz? Pentru că într-o lume naturală nu supraviețuiește neaparat cel mai inteligent sau cel mai puternic, ci cel mai adaptat.

 

Mai multe aici: Selec539;ia naturala func539;ioneaza sinucidere din dragoste / Homo erectus / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:selectie naturala, sinucidere, dragoste, reproducere, inteligenta emotionala

diverse amuzante Pot sa ma arunc de pe blocul dumneavoastra din Bucuresti /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

 

Etichetele:sinucidere, aruncare, bloc, dumneavoastra, Bucuresti, test, bucuresteni,

Ştiam de ceva vreme că Adrian Năstase trece printr-o perioadă proastă – probabil că punctul culminant a fostcondamnarea cu executare de ieri. Dar nu ştiam că este o perioadă atît de proastă încît nici măcar sinuciderea nu i-a reuşit…

N-am urmărit ştirile de azi noapte pînă nu mi-a spus cineva că-s chestii de urmărit pe acolo… (era să spun „chestii interesante” dar nu era decît un circ jalnic oferit de mass-media isterizată). Isteria tembeliziunilor româneşti e de înţeles, Adrian Năstase este primul politician român de „calibru mare” (fost prim ministru în vremurile lui bune) condamnat cu executare şi primul care a încercat să se sinucidă.

Etichetele:tentativa, sinucidere, condamnare, executare, Adrian Nastase, circ, mass-media, politic, politicieni, misto, prim ministru, premier, 

articol Tentativa de sinucidere a lui Adrian Nastase /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Poate am mai pus bancul ăsta pe aici – circulă sub o formă sau alta de cîţiva ani şi îl ştiu de ceva vreme – dar astăzi se încadrează perfect în bancul zilei, ţinînd cont de subiectul care a atras atenţia multor români.

Ion stătea supărat în bar cu un pahar plin în faţa sa şi se uita lung la el. Marin, cel mai bun prieten al lui Ion, apare, se aşează repede pe un scaun în faţa lui, îi ia paharul şi îl bea dintr-o înghiţitură. Ion începe sa plîngă cu sughiţuri iar Marin încearcă să-l consoleze:

– Bine ma Ioane… bărbat eşti tu…? Ţi-am băut vinul şi plîngi ca o muiere?

– Apăi mă Marine…..Azi m-a lăsat nevasta…..m-au dat afară de la seviciu…. Am aflat şi că fiu-meu e homosexual… Am încercat să mă spînzur… nimic… s-o rupt craca… Am vrut să mă împuşc…. nimic… n-o luat foc glonţul de pe ţeavă……M-am aruncat în faţa trenului… a deraiat… Şi tocmai cînd să beau şi io paharu ăsta cu otravă vii tu ca nesimţitul şi îl bei.

diverse amuzante Bancul zilei Ion statea suparat in bar cu un pahar plin in fata sa si se uita lung la el /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Săptămîina asta am auzit în trecere despre un băiat care a fost prins ieşind din şcoală cu un hard drive în haină. Obiectul aparţinea unuia dintre calculatoarele şcolii. Nu a fost mare lucru, nu cred că a durat mai mult de un minut, dar a reuşit să îmi atragă atenţia: se spunea că băiatul dorea doar să copieze nişte jocuri de pe hard pe calculatorul de acasă pentru ca apoi să îl aducă înapoi. Minte de copil, adică, care nu prea conştientiza implicaţiile faptelor sale şi, mai ales, care nu a discutat despre asta cu adulţii.

Nu ştiu în ce măsură băiatul a avut permisiunea profesorilor de a scoate dispozitivul din şcoală, deşi din cîte îi ştiu pe români aşa ceva nici nu prea intră în discuţie, nu ştiu de ce nu a luat cu el un stick de memorie pe care să-l vîre în portul usb şi să copieze orice dorea… dar a fost acuzat de furt… iar pînă la urmă a ajuns să se încerce să se sinucidă din cauza asta prin spînzurare. Nu a reuşit în întregime: corpul i-a rămas în viaţă dar creierul a fost afectat dincolo de capacitatea lui de refacere.

Pînă la urmă acuzaţia de furt a dus la salvarea şi îmbunătăţirea calităţii mai multor vieţi: părinţii au decis să doneze organele băiatului celor care aveau nevoie de ele. Nu am reţinut cui au ajuns rinichii şi ficatul, dar mă gîndesc că se poate afla.

Nu ştiu ce aţi învăţat din chestia asta, dar eu am tras cîteva concluzii mai mult sau mai puţin plăcute: în primul rînd intruziunea televiziunilor în viaţa personala poate duce chiar la deces (nu ştiu în ce măsură apariţia ştirii la tembelizor a dus la înrăutăţirea situaţiei, dar sînt sigur că a ajutat considerabil), îl al doilea rînd că rufele se spală cel mai bine în familie, şi, mai ales, în oricare situaţie rea există şi lucruri bune.

Articol preluat de aici.

Ştirea zilei de azi, cel puţin aşa cum am perceput-o, a fost operaţia lui Adrian Sobaru. A durat ceva timp pînă să-mi dau seama cine este Sobaru ăsta, dar la început mi-era foarte neclar de ce îl consideră cei din mass-media atît de important. Am văzut pe la televizor, într-unul din momentele în care era aprins, detalii ale operaţiei şi despre modul în care i-a fost reconstruită faţa şi oasele craniului.

Într-un final mi-am dat seama: este vorba de prostul care s-a aruncat de la etaj în parlament în timpul unei sesiuni a mult „iubiţilor” noştri aleşi. Emil Boc tocmai rostea un discurs şi, după cum a declarat ulterior, a fost şocat de fază. Dacă mai reţin bine, Adrian Sobaru era operator la TVR în momentul respectiv şi s-a spus că a efectuat săritura din cauza disperării pentru că lui şi soţiei li s-a redus salariile şi fiica era bolnavă.

La vremea aia, adică acum cîteva săptămîni, s-a spus imediat că a fost o tentativă de sinucidere şi mass-media (din toată lumea, dacă am înţeles bine) s-a grăbit să preia ştirea asta „tare” de tot. La momentul respectiv am ignorat subiectul din două motive mari şi late: am avut lucruri mult mult mai importante şi interesante de făcut, iar dacă mi-aş pierde timpul cu toţi idioţii de care dau sau despre care aud nu aş avea timp să mă ocup de orice altceva.

Ştiu că disperarea care l-a împins pe omul acela să sară poate impresiona pe mulţi, dar eu nu-l pot numi altceva decît idiot… şi am două motive pentru aşa ceva.

– în primul rînd pentru că nu prea ai cum să te sinucizi aruncîndu-te de la etajul parlamentului… din cîte am înţeles este vorba de o înălţime de numai cîţiva metri, iar în acest caz ajungi să-ţi rupi tot felul de chestii (în primul rînd membrele sau alte oase de prin corp), să te răneşti dar de obicei rănile nu sînt prea grave. Nu cunosc statistici, dar am înţeles că foarte puţine tentative de sinucidere reuşesc de la o asemenea înălţime, iar din ce am văzut acea tentativă nu îndeplinea aproape deloc condiţiile necesare. Trebuie să menţionez faptul că nu-s sigur cui i se atribuie meritul acestei tîmpenii: lui Adrian Sobaru sau mass.mediei, nu este prima oară cînd reporterii s-au grăbit să eticheteze greşit sau aiurea, inteţionat sau nu, gestul unei persoane. Între noi fie vorba, etichetarea asta dusă uneori la absurd îi ajută incredibil de mult… cu cît este ştirea mai şocantă cu atît se vinde mai bine. Cui i pasă că un operator de la TVR s-a aruncat de la etaj doar pentru că dorea să ajungă mai repede la Emil Boc pe scenă atunci cînd se poate spune că operatorul ăla a înercat să se sinucidă din disperare?

– reducerile de salarii de la bugetari din ultimul timp sînt arhicunoscute… nu mai este nevoie să le menţionez. Dacă nu le cunoaşteţi deja nu pot decît să vă întreb pe ce planetă aţi fost în ultimele luni? Se poate spune cu uşurinţă că vinovaţii sînt cei din parlament şi din guvern. Înţeleg că aceste reduceri au produs probleme foarte multor oameni, adevărate valuri sociale, mai ales în familiile în care amîndoi soţii erau bugetari, iar emoţiile au fost pe măsură. Mă refer în primul rînd la teamă, nesiguranţă, disperare… tot grupul deja cunoscut. Înţelegeţi voi, viaţa nu e deloc simplă şi mai devreme sau mai tîrziu fiecare trece prin aşa ceva.

Unul dintre efectele secundare al acestor reacţii este ceva ce nu voi accepta probabil niciodată. Poate că într-o oarecară măsură înţeleg, dar de acceptat nu se pune problema: cum poţi să accepţi o asemenea situaţie fără să faci cam nimic (cel puţin nimic concret) ca să o schimbi? Cum poate cineva să încerce să se autodistrugă (într-o formă sau alta – un alt exemplu este cel al profesoarei care a protestat cîteva săptămîni bune prin greva foamei) în loc să îi distrugă pe vinovaţi? Nu ştiu dacă Adrian Sobaru a încercat să se sinucidă sau doar a vrut să tragă un semnal de alarmă, dar metoda folosită a avut puternice tendinţe autodistructive. Mai mult, îi avea pe parlamentari şi pe guvernanţi (cel puţin o parte dintre ei) sub priviri. În loc să coboare ca să le ceară socoteală pentru rahatul în care ne-au băgat el a preferat să sară de la balcon.

Trăim într-o ţară în care unii (puţini) îi fac să sufere pe cei mulţi prin prostia şi hoţia de care au tot da dovadă în ultimii ani… iar cei mulţi, în loc să ia atitudine şi să-i elimine aşa cum ar trebui să o facă, se pedepsesc ei înşişi şi se mutilează singuri pentru ca mai apoi să se plîngă de viaţa de rahat pe care o trăiesc. Adrian Sobaru este doar cel mai recent caz care a spart barierele mass-media, dar este departe de a fi singurul. Este un fenomen generalizat prin România noastră mult iubită.

 

Articol preluat de aici.