Posts Tagged ‘horror’


Do you want to be scared? Really really frightened? Watch this movie and you will have the chance for exactly that! But, remember this: you may not sleep tonight, or any other night after watching this trailer / horror movie. Six years after the violent death of her husband, Amelia (Essie Davis) is at a loss. The Babadook 2014 trailer / Movies / My slice of internet / Oradea, Bihor, Romania.

The tags:horror, movies, The Babadook, trailer, monster, Jennifer Kent, Essie Davis, Daniel Henshall, Tiffany Lyndall Knight, Tim Purcell

Anunțuri

 

„Your parents? They’re looking forward to seeing you again? … Why wouldn’t they?”

„Because I’m a zombie. And I killed people.”

„No. Kieren… What are you?”

„I am a Partially Deceased Syndrome Sufferer. And what I did in my untreated state was not my fault.”

Acum cîteva luni remarcasem anunţul despre lansarea producţiei britanice, am fost suficient de curios ca să caut filmul în 3 părţi (de cîte o oră fiecare) şi să-l urmăresc (un pic cam printre picături, e adevărat, dar a meritat). Cam toate filmele cu zombie pe care le-am văzut (cel puţin din ce-mi amintesc acum) tratează un singur punct de vedere: cel al oamenilor care încearcă să supravieţuiască (mai mult sau mai puţin cu succes) atacului „morţilor vii”. Modul de transmitere a condiţiei de mort viu diferă de la film la film, dar în general muşcăturile reprezintă un motiv bun de transformare.

Primul lucru care mi-a atras atenţia a fost perspectiva diferită: Filme In the flesh 2013 / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:filme, groaza, horror, BBC Three, zombie, morti vii, Roarton, Sindromul Decedatilor Partial, Partially Deceased Syndrome, Human Volunteer Force,

Aţi aflat despre ultimul film al lui Tom Cruise, Oblivion, nu? Poate că unii dintre voi l-aţi văzut deja, alţii nu… dar se pare că poate fi deja considerat un succes. Nu este prima „colaborare” a actorului cu ştiinţifico-fantastic, el apărînd în filme precum Războiul lumilor (War of the worlds) sau Raportul minorităţii (Minority report), dar şi în filmul care va fi lansat în curînd: The only way is kill…

Dar astea nu-s toate, e deja oficial faptul că Tom Cruise va apare în filmul fantastic Yukikaze, o adaptare a seriei de romane scrise de Chohei Kambayashi. Filmul este produs de Erwin Stoff şi Tom Lassally, iar subiectul nu este tocmai nou: Terra este invadată de o forţă extraterestră cunoscută sub apelativul JAM.

Cît de bun va fi sau dacă specia umană va reuşi să-i supravieţuiască rămîne de văzut… Păcat că va trebui să aşteptăm pînă în 2015 pentru ceva rezultate… 

Despre Jason Bourne şi Norman Bates puteţi afla mai multe aici: Filme Tom Cruise si sf-ul Yukikaze, un nou film Bourne si Norman Bates in adolescenta / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:filme, Tom Cruise, stiintifico-fantastic, Yukikaze, Jason Bourne, serial, Norman Bates, adolescenta, horror, groaza, Psycho, 

De o perioadă am început să citesc romanul lui Stephen King cu acelaşi nume şi m-am gîndit să văd ecranizarea făcută după el. Ştiam că a fost făcută cel puţin una, cea din 1980, în regia lui Stanley Kubik, despre mini-serialul din 1997 am aflat doar în această seară. Mai multe informaţii despre el se pot găsi pe imdb, principalii actori sînt Jack Nickolson (Jack Torrance), Shelley Duvall (Wendy Torrance), Danny Loyd (Danny Torrance), Scatman Crothers (Dick Hallorann), Barry Nelson (Stuart Ullman) şi Philip Stone (Delbert Grady).

Jack Nickolson joacă bine, iar în unele momente este chiar genial, dar nu şi-a căştigat faima degeaba.  Cu toate acestea, filmul mi s-a părut slăbuţ şi mi-a fost greu să-l urmăresc pînă la capăt (fără să mă plictisesc prea tare)… mă aşteptam la mai multe de la el. A păstrat ideea originală a cărţii, în care un scriitor ratat şi familia lui au ajuns să fie izolaţi în munţi în ceea ce se poate numi cu uşurinţă hotelul groazei, dar modul în care a fost pus în practică mi se pare aproape pueril. Este dificil să surprinzi toate detaliile unui maestru ca Stephen King în doar o oră şi ceva de film, o ştie oricine care a citit măcar o carte a scriitorului, dar mă aşteptam la ceva mai multă viaţă de la filmul ăla.

Mă gîndesc că acum ar fi o poveste complet diferită, cu tehnologia şi efectele speciale de acum, dar pentru o ecranizare veche de 31 de ani producţia lui Stanley Kubik este, într-un final, acceptabilă. Este povestea unei alte generaţii, una destul de veche dacă ar fi să luăm în considerare progresele făcute între timp, dar care s-ar mertia reluate şi, de ce nu, chiar continuate.

Este continuarea filmului Rec pe care l-am urmărit acum cîteva zile şi despre care am scris aici. Ideea acţiunii, mai ales dacă aţi văzut deja pe primul Rec, este simplă (cel puţin în aparenţă): o clădire a fost băgată la carantină din cauza contaminării cu un virus ucigaş. Sau cel puţin aşa este considerat de către cei din exterior: se transmite prin salivă şi sînge (adică prin fluide corporale), rata infecţiei este de 100% (cel puţin printre cei contaminaţi în ambele filme) şi prea noul organism foarte rapid, în numai cîteva minute în unele cazuri, se comportă asemenea turbării (îi face pe oameni să devină violenţi) şi multe altele. Mai are şi alte proprietăţi, dar mai bine vă las pe voi să le (re)descoperiţi. 

Deşi Rec 2 a fost realizat la doi ani după primul, cel de-al doilea film se petrece in aceeaşi perioadă cu evenimentele din Rec… este unul dintre motivele principale pentru care m-am apucat să mă uit la el: mă cam rodea curiozitatea să aflu ce se întîmplă în continuare. Mai ales că îmi place stilul în care a fost făcut, adică unul dinamic şi alert, din punctul de vedere al unei camere în mişcare.

Se ştia că în clădire erau oameni: locatarii şi vizitatorii, printre care doi pompieri, doi poliţişti şi o echipă aparţinînd unei televiziuni ce doreau să facă o emisiune avînd ca temă activitatea pompierilor. Se mai ştia că în urmă cu ceva timp s-a pierdut orice contact cu aceştia şi au fost trimişi înăuntru o echipă de intervenţie sub comanda unui medic (sau cel puţin aşa au crezut ei la început). Oare mai trebuie să menţionez cîţi dintre ei au rămas în viaţă? Sau dintre copiii (erau adolecenţi, da’ e acelaşi lucru) care au ajuns şi la rîndul lor în clădire pentru a fi blocaţi acolo? Tot ce vă pot spune este să urmăriţi filmul. Chiar dacă nu l-am considerat chiar atît de interesant ca şi pe primul, eram deja pus în temă iar perspectiva unor militari cu arme de foc nu este la fel de dură (de groază) ca şi perspectiva unor oameni nevinovaţi blocaţi în clădirea care le-a devenit mormînt fără a şti foarte bine de ce, mie mi-a plăcut filmul.

În plus, Rec 2 aduce cîteva răspunsuri la acţiunea din primul film, iar finalul mi-a plăcut la nebunie… se încadrează perfect în ceea ce aş putea spune că este ironia fină a unui film de groază bun . Informaţiile de pe imdb sînt aici.

 

Articol preluat de aici.

Filmul spaniol Rec (2007)

Posted: 26 Ianuarie 2011 by eoradea in filme
Etichete:, , , , , , , ,

La sugestia unui prieten am căutat un film spaniol, realizat în 1997, numit Rec. Vine de la „record”, adică a înregistra în limba engleză şi este un titlu foarte potrivit pentru că prezintă punctul de vedere al camerei video în jurul căreia se derulează întreaga acţiune a filmului. Nu prea am avut prilejul să mă uit la filmele de groază spaniole, dar toate au un început. În afară de filmul El laberinto del fauno în ultimii ani au ajuns prin preajma mea doar telenovelele, dar la aşa ceva nu mă uit. 

Subiectul filmului este unul aparent simplu: o tînără reporteră şi cameramanul ei au de făcut o emisiune despre pompierii din Lisabona pentru a fi difuzată în cadrul programului „În timp ce voi dormiţi”. Ideea era să stea cu ei, să îi filmeze în acţiune. Atunci cînd doi pompieri au fost chemaţi într-o casă să ajute o femeie despre care se ştia că căzuse în interiorul propriei case şi că era imobilizată şi singură reportera şi cameramanul i-au însoţit… iar după aceea totul se schimbă. O noapte ce începuse normal s-a transformat într-un adevărat coşmar, din toate punctele de vedere.

Dar va trebui să urmăriţi filmul ca să faceţi o imagine mai clară asupra imaginaţiei spaniolilor şi a modului în care ea a influenţat evoluţia poveştii şi a oamenilor din interiorul ei: reportera şi cameramanul, cei doi pompieri, cei doi poliţişti pe care i-au găsit la faţa locului, vecinii şi tot restul. Mie mi-a plăcut filmul… modul în care progresează totul, modul în care a fost realizat nu îmi este familiar şi mi-a trezit interesul. Nu am văzut decît cîteva filme realizate astfel în ultimii ani, cu cameră mobilă şi purtată mereu după posesorul ei… primul film de acest gen a fost Blairwitch project acum… acum o veşnicie de fapt. Poate de aceea (că mi-a plăcut filmul şi că mă roade curiozitatea să aflu cum se termină povestea) o să caut să urmăresc, în măsura timpului disponibil, şi cea de-a doua parte, realizată în 2009.

Urmărind filmul mi-am adus aminte de o chestie: că există filme de groază şi filme de groază nerecomandate cardiacilor. Ăsta are tendinţa de a face parte din a doua categorie… în primul rînd din cauza sunetelor şi a modului foarte alert în care a fost realizat (la început este un pic mai lent, dar prinde viteză pe parcurs), în al doilea rînd pentru că unii mai uşor impresionabili se pot speria din nou odată cu perceperea raţională a filmului, pe lîngă sperietura fizică.

 

Articol preluat de aici.

 

Stephen King: Christine

Posted: 26 Decembrie 2010 by eoradea in carti
Etichete:, , , , , ,

De vreo trei săptămîni am început să citesc Christine scrisă de Stephen King, o carte excelentă de altfel. Între timp am reuşit să văd şi filmul regizat de John Carpenter în 1983 (imdb) care a fost dezamăgitor de slab comparativ cu cartea. Stephen King a reuşit să ilustreze foarte bine oscilaţiile unui băiat izolat, un adevărat ratat social, între condiţia pe care a dobîndit-o ca urmare a educaţiei şi a integrării sociale şi influenţa malefică a maşinii proaspăt achiziţionate. Singurul prieten pe care l-a avut, singura fată pe care a reuşit să şi-o aducă aproape s-au întors împotriva lui din cauza acelei influenţe, cei care au rănit maşina au plătit cu viaţa pentru acţiunile lor, dar la fel au păţit şi mulţi dintre cei care s-au apropiat în vreun fel sau altul de Arnie Cunningham.

În filmul lui John Carpenter acel tînăr a devenit doar adolescent oarecum obişnuit care a fost acaparat de o maşină malefică, este probabil singura idee care a fost păstrată din povestea iniţială. Toată procedura cumpărării acelui Plymouth Fury şi discuţiile cu fraţii LeBay a fost prezentată foarte succint, redusă la doar două sau trei minute. Secţiuni întregi din carte au fost reduse doar la trei scene care au avut o foarte mică tangenţă cu istoria anterioară a Christinei, adică au fost practic amputate elemente importante. N-a fost pomenit nimic despre prezenţa continuă a lui Rollie LeBay în paginile cărţii, chiar şi după moartea lui. Relaţiile subtile dintre Arnie şi Christine nu au mai apărut în vreun fel în film, dar Stephen King a reuşit să le evoce ca un adevărat maestru. Metodele prin care Christine a reuşit să elimine toate problemele care au apărut pe parcursul poveştii şi metodele prin care s-a răzbunat au fost drastic modificate în numele acţiunii şi încadrării într-o lungime maximă a duratei unui film. A fost o jertfă care a redus cu mult valoarea poveştii.

Sugestia mea este să citiţi cartea în loc să vă uitaţi la filmul lui Carpenter. Pe mine filmul a reuşit să mă amuze în unele momente, deşi se spune că face parte dintre filmele de groază (horror).

 

Articol preluat de aici.