Posts Tagged ‘criza’

 

Cu siguranţă fiecare dintre voi cunoaşteţi cîteva persoane care nu şi-ar putea începe ziua fără deloc banala, dar obişnuitacafea de dimineaţă. La cîtă cafea se vinde în întreaga lume nu aveţi cum să vă lipsească asemenea persoane printre prieteni, colegi sau membri ai familiei… sau chiar să vedeţi asemenea persoane cînd vă priviţi în oglindă.

Legatura dintre cana cu cafea de dimineata si criza mondiala a apei / diverse / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:apa potabila, cafea, legatura, criza, mondial, apa, dimineata,

Muad'Dib

Image by 'J' via Flickr

Ce ziceţi? Va fi o nouă criză ecomică în viitorul imediat?

Am ajuns ceva mai devreme prin preajma tembelizorului parcă special pentru a-i auzi pe cei de la un post tv (unul oarecare, hai să nu dau nume pentru moment) care (încă – cînd m-am apucat să să scriu) vehiculează informaţii despre căderea indicelor bursieri şi panica instalată în anumite cercuri. Am auzit că bursele de prin America şi Europa au terminat ziua în pierdere, că francii elveţieni au crescut pînă aproape la nivelul euroiului, că unii au început să ia deja măsuri şi să se sune între ei pentru a evita căderea în cur (la figurat vorbind) în această frumoasă zi de august. Şi multe altele… s-a tot vorbit despre chestia asta alarmantă.

Bun, ne îndreptăm direct spre dezastru… asta dacă ar fi să mă iau după ştirea respectivă. Dar atunci de ce nu sînt speriat?… ar trebui să fiu. Doar o să fie o criză acută de lichidităţi şi nu o să ne mai putem plăti datoriilor (cei care au aşa ceva), facturile, nu o să mai putem cumpăra nimic şi nici nu vom mai fi plătiţi pentru munca noastră.

Pe voi vă panichează asta? Păi de ce? Pentru că o spune o televiziune? Nu este prima oară cînd cineva se sperie şi le transmite altora teama lui, nu va fi nici ultima oară. Nu este prima oară cînd mass-media transmite intenţionat mesaje alarmante tocmai pentru a spori sentimentul de teamă şi posibilitatea manipulării mai uşoare a mulţimii.

Sînteţi îngrijoraţi? Probabil că ar trebui să fiţi… cu economia nu prea este bine să ne jucăm, mai ales cînd are şi aia probleme. Dar frica nu va rezolva nicicum problema, mai degrabă o va face mai mare.

Ca şi concluzie vreau să vă aduc aminte de litania împotriva fricii pe care Frank Herbert o descrie atît de remarcabil în seria Dune: Să nu mă tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea măruntă, purtătoarea desfiinţării totale. Voi înfrunta frica. O voi lăsa să treacă peste mine, prin mine. Şi, după ce va fi trecut, îmi voi întoarce ochiul interior şi voi privi in urma ei. Pe unde a trecut frica nu va mai fi nimic. Voi rămîne doar eu. Depinde de fiecare să înveţe cîte ceva din ea, în funcţie de cît îl duce mintea.

În timp ce pe străzile Atenei oamenii protestează în stradă împotriva planului de austeritate, cu puţin timp în urmă parlamentarii greci au votat în sensul aprobării acestui plan. În ultimele ore am auzit tot felul de persoane comentînd pe această temă, mai mult sau mai puţin pe subiect şi nu scuturaţi de delirius tremens, că e bine pentru europeni ca planul să fie votat, dar că grecii vor suferi în următoarele luni. Sau despre efectele pe care refuzul unui plan de austeritate le-ar avea asupra Europei.

Nu sînt în măsură să vorbesc despre falimentul Greciei sau despre viitorul economic al acesteia: nu sînt economist şi nici nu cunosc toate datele problemei, şi nici nu am de gînd să încep să aberez aşa cum i-am văzut pe mulţi făcînd fără să fie opriţi sau măcar atenţionaţi. Dar evenimentele de azi (şi nu numai) mi-au atras atenţia, iar cel mai mult a ieşit în evidenţă marea deosebire dintre noi şi poporul elen: grecii o duc mai bine ca noi, ca salariu mediu şi ca bani cîştigaţi de un cetăţean „de rînd”, dar sînt gata să iasă oricînd în stradă şi să caute să protejeze ce au deja. Românii în schimb… o foarte mare parte sînt în stare să nu facă nimic chiar dacă sînt călcaţi în picioare şi sînt furaţi pe faţă… au dovedit-o de prea multe de ori în ultimii ani.

Dincolo de aceste diferenţe sîntem în acelaşi rahat, depinde de fiecare dintre noi cum îl tratăm şi dacă decidem să-l mîncăm în continuare cu nemiluita sau să îl aruncăm acolo unde îi este locul.

Săptămîna trecută nu am prea avut timp să citesc presa, de altfel chiar şi statul meu pe la calculator a fost foarte limitat în unele zile. Motivul principal este că m-am mişcat prea mult prin oraş pentru a mai apuca să stau pe aici, şi poate de aceea am avut prilejul să remarc dispariţia clădirililor aparţinînd fostei fabrici Înfrăţirea… transformate în cîteva grămezi de moloz dincolo de ce-a mai rămas din gardul fabricii. Mă aflam pe strada Oneştilor, iar pentru moment nu prea le-am dat atenţie. Pur şi simplu mi-am văzut de treabă.

Ceva mai devreme am aflat despre proiectul unui mall nou în Oradea denumit Prima Shopping Center care va fi construit tocmai în acea zonă anul viitor. Mai multe informaţii despre investiţie apar aici dacă sînteţi interesaţi. Practic, din ce am înţeles eu, mall-ul va fi delimitat de străzile Tudor Vladimirescu, Onestilor, Decebal şi Octavian Iosif… s-a dorit o zonă cît de cît centrală şi s-au alocat 50 de milioane de euro pentru asta. Se ştie foarte bine că criza nu îi loveşte la fel pe toţi, dar această investiţie este cel mai bun exemplu de prin zonă. Se spune că gradul de ocupare este deja de 50%, cu mult înainte ca să fie măcar începută ridicarea construcţiei.

Mă gîndesc că insistenţa cu care s-a dorit construirea noului pod rutier peste Crişul Repede în zona actualului pod de pontoare a avut o legătură directă cu proiectul acestui mall, poziţionarea este prea bine aleasă (cred că perfectă este un cuvînt mult mai potrivit) ca să fie o coincidenţă. Traficul este deja foarte intens în zona bulevardului Decebal, iar cu noul pod se va înteţi cu mult şi traficul de pe strada Oneştilor… vadul comercial este foarte bine ales, iar dacă primăria le aduce pe gratis noi posibili clienţi cu atît mai bine pentru investitori. Oare o fi bine şi pentru orădeni? Nu ştiu, rămîne de văzut, dar prima mea reacţie este de a răspunde foarte negativ la această întrebare. Personal aş fi preferat o frabrică nouă în locul fostei Înfrăţiri, nu un mall nou. Avem nevoie în primul rînd de lucru ca să ieşim din criză, nu de distracţie şi de consumarea produselor altora.

 

Articol preluat de aici.

Pretul cafelei

Posted: 12 Decembrie 2010 by eoradea in diverse, Oradea
Etichete:, , , , , , , ,

Fie criza cît de grea, pentru unele produse se vor găsi mereu cumpărători şi, de aceea, aceste produse vor fi subiect de speculă. Că cafeaua este un asemenea produs se ştie de multă vreme, şi o observ constant în ultimul timp, de cînd am început şi eu să o consum constant. Nu spun că este întotdeauna bun, consumul de cafea adică, dar uneori este o necesitate din cauza programului aiurea şi uneori obositor.

Oricum, cei care profită cel mai mult de pe urma consumului de cafea sînt aceia care au automate de cafea răspîndite aiurea prin oraş (oricare oraş): iau cafea în cantităţi mari, la un preţ cu mult redus, şi vînd la bucată (în măsura în care un pahar mic de unică folosinţă sau o ceşcuţă de cafea poate fi considerat vînzare la bucată). Nu sînt la curent cu preţurile, dar pot să estimez fără să greşesc prea tare că din vînzările pentru o anume perioadă (hai să zicem o lună) ale unui singur automat de cafea bine amplasat îşi acoperă toate costurile de achiziţiei a materiei prime.

Un cîştig asemănător îl au toate cluburile/barurile/cafenelele/restaurantele care comercializează cafea: iau cît încape şi vînd la ceşcuţă. Dar despre altceva vreau să menţionez acum. Are legătură cu faptul că am fost pe la cumpărături în seara asta. Am început cu unul dintre magazinele de profil, adică Real 1. În virtutea inerţiei, ca şi consumator de cafea, nu m-am putut abţine să nu verific preţul cafelei pe care o beau de obicei. Acceptabil, la 26,99 lei pentru un borcan la 1000 ml. Am cumpărat ce am avut pe listă şi am plecat. Mai tîrziu a trebuit să mă duc din nou pentru că mai rămăsese ceva de luat, dar nu m-am mai dus la acelaşi magazin… am ajuns alături, la Carrefour de lîngă aeroport. Adică tot în zonă, pentru cei care nu cunosc locaţia exactă. Am ales celălalt magazin la sugestia cuiva care ştia sigur că acolo se găsea ceea ce căutam. În virtutea obiceiului, am verificat şi acolo preţul cafelei… 18 lei şi ceva mărunţiş pentru acelaşi borcan. Înţeleg că 8 lei nu înseamnă mare lucru, dar înmulţit cu cîteva zeci (sau poate sute?) de produse vîndute pe lună ajunge să fie o diferenţă considerabilă.

Oare se merită cercetată diferenţa de preţ, ce anume îi face pe unii să vîndă mai scump şi pe alţii (la numai cîteva sute de metri distanţă) să vîndă considerabil mai ieftin? Eu zic că da, deşi la prima impresie aş zice că preţul de raft (chiar şi dacă cafeaua era pusă mult mai la vedere, chiar lîngă casele de marcat, la Carrefour decît la Real) şi restul taxelor de magazin sînt mai mici într-un loc decît în celălalt.

Probabil că în viitor va trebui să menţionez şi despre modul în care magazinele astea mari umflă considerabil preţurile produselor pe care le vînd, scriind acest articol mi-am adus aminte de preţul unui burete de schimb pentru un anume tip de mop pe care-l foloseam era de vreo două ori mai mare la Real decît la importatorul de la care-l cumpăra, care de altfel e tot în Oradea şi am putut face o comparaţie clară.

 

Articol preluat de aici.

Masurile de criza ale ungurilor

Posted: 9 Iunie 2010 by eoradea in Uncategorized
Etichete:, , , ,

Una dintre ştirile citite un pic mai devreme m-ar fi făcut să jubilez dacă n-ar fi aruncat cu rahat în politicienii români. Ungurii au anunţat o serie întreagă se reforme („doar” 29) menite să reducă deficitul bugetar. Este clar ungurii au şi ei problemele lor, ca toată lumea, dar, spre deosebire de politicienii de la Bucureşti, cei de la Budapesta au dovedit că au mai multă raţiune şi mai mult interes de a rezolva problemele.

Dacă politicienii noştri nu-s buni decît să aplice taxe peste taxe oferind cam nimic în schimb (cele mai mult cîteva ţepe şi datorii suplimentare), cei ai ungurilor au luat cîteva decizii pe care eu le consider foarte bune: băncile vor fi taxate, se renunţă la maşinile de serviciu şi telefoanele mobile gratuite acordate funcţionarilor, impozitul aplicat companiilor scade de la 19% la 10%, sistemul pentru absorbţia fondurilor comunitare va fi modificat în favoarea întreprinderilor mici şi mijlocii, salariile angajaţilor din sectorul public, inclusiv angajaţii băncii centrale, vor fi plafonate la două milioane de forinţi (vreo 7 mii de euro) pe lună.

E adevărat, nu-s economist şi nici n-am de gînd să devin aşa ceva în viitor. Dar sînt capabil de o estimare oarecare: cea mai bună soluţie pentru ieşirea din criză este o combinaţie de două acţiuni: reducerea cheltuielilor ŞI încurajarea producţiei (şi, indirect, a exporturilor). Politicienii romîni s-au axat doar pe prima acţiune şi atît… este o moarte sigură după o agonie îndelungată.

Ştirea care mi-a atras atenţia este aici.

Articol preluat de aici.

Strategii pe timp de criză

Posted: 28 Mai 2010 by eoradea in Uncategorized
Etichete:, , , ,

E criză. Toată lumea se plînge de lipsa de bani şi de posibilităţi. Foamea de bani este foarte mare, iar rechinii au ieşit la vînătoare. România de azi este o junglă, şi încă una murdară şi plină de gropi, dar asta este o altă poveste.

Voi ce faceţi în aceste momente. Se ştie că guvernul taie la sînge din banii pe care îi acordă oamenilor iar bugetarii, pensionarii şi mamele se plîng de asta. O parte dintre ei au trecut deja la proteste şi o vor face în continuare. Dar voi, restul românilor, ce faceţi? Care este strategia voastră pe timp de criză? Cum vă cîştigaţi banii zilnici şi ce vreţi să faceţi în continuare pentru a cîştiga cît mai mulţi bani?

Cel mai bun plan de austeritate este o investiţie bună. E de preferat să fie vorba de mulţi bani, dar nu ei sînt cei mai importanţi. Este mult mai important ca investiţia să fie de timp, energie şi multă multă muncă. Banii vin şi trec, dar experienţa rămîne şi nimeni nu v-o poate lua. N-am de gînd să scriu acum ce înseamnă investiţie bună, că este 1% ideea şi 99% muncă, sau că nu trebuie să renunţi să îţi urmezi calea, dacă nu ai aflat deja asta înseamnă că ţi le spun degeaba.

Dar îţi pot spune că în momentul în care începi doar să te aperi (adică cînd începi să-ţi contorizezi pierderile şi să cauţi sa le reduci alocînd tot mai putine resurse investiţiilor) eşti o cauză pierdută. Cea mai buna apărare rămîne atacul: da, există pierderi, ca întotdeauna, există mereu probleme, dar atenţia TREBUIE îndreptată spre cîştiguri, spre banii care vin.

Ai de ales: îţi rezolvi problemele sau te rezolvă ele pe tine?

Articol preluat de aici.