Posts Tagged ‘bac’

Prima oară am auzit de duduia asta în articolul lui Sebastian Bârgău, şi pentru moment nu i-am prea dat atenţie. Proşti sînt peste tot. Dar informaţiile despre pipiţa asta au fost completate în cursul zilei şi de alţii (aici şi aici): Georgiana-Carmen Turbureanu este o puştoaică din Rîmnicu Vîlcea, elevă Colegiului Naţional „Al. Lahovari”. În această vară ea vroia să susţină examenul de admitere la Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti dar nu va mai apuca, cel puţin nu anul acesta: a fost dată afară de la bacalaureat pentru tentativă de furt.

Pe 2 iulie, în cadrul probei la matematică din examenul de bacalaureat, într-o sală scăpată de sub control de supraveghetori, am cedat la multiplele insistenţe ale unui alt candidat aflat în banca din faţă, de a-i permite să-mi ia din ciorne pentru a se inspira din ele în rezolvarea subiectelor.

Cu aproximativ un sfert de oră înainte de expirarea timpului alocat probei, Preşedintele Comisiei de Supraveghere nr. 526, prof. Adrian-Eugen Burlan, a găsit două ciorne de-ale mele asupra candidatului din faţă. Decizia dumnealui a fost să elimine din examen nu doar candidatul care a încercat să fraudeze examenul, ci să mă elimine şi pe mine sub aceeaşi acuzaţie de „tentativă de fraudă”.

Sursa e aici. Dacă ar fi fost doar atît n-ar fi fost mare lucru: Cine e Georgiana Carmen Turbureanu si ce va sti lumea despre ea / Romanisme / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:complicitate, tentativa, frauda, bac, bacalaureat, Georgiana Carmen Turbureanu, Rimnicu Vilcea, internet, slujba, insistente,

Reclame

 

Probabil de castelul Károlyi din Carei ati auzit deja si, ca si mine, ati trecut pe linga el (aproape) indiferenti la ce se intinde dincolo de gardul care da intr-una din strazile principale ale orasului, cea pe care o strabat de obicei in drumul de la Oradea spre Satu Mare. Probabil ca, daca tot stiti de el, ati aflat ca a fost renovat de curind cu fonduri europene si primeste vizitatori – „doar” vreo 35-40 de mii anul trecut.

Mai multe aici: Castelul Karolyi din Carei si castelul Lonyai din Mediesu Aurit / De vizitat / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:castelul Karolyi, Carei, castelul Lonyai, Mediesu Aurit, Satu Mare, castel, Transilvania, bac, Maramures, 

Probabil că scandalul mediatic care a însoţit bacalaureatul elevilor de la Dimitrie Bolintineanu din Bucureşti şi bîlbele autorităţilor vor deveni cunoscute drept culmea bac-ului românesc. Între timp însă, dacă aveţi timp (şi mai ales răbdare) să urmăriţi circul jalnic de la tembelizor puteţi să o faceţi… multe dintre posturile de „ştiri” au profitat din plin de subiectul ăsta în cursul zilei de azi şi o vor face în continuare. Printre picături am reuşit să mă uit în ultimele ore la gloata de părinţi adunată în faţa liceului şi la comentariile „reporterilor”, nu doar au reuşit să mă binedispună, dar de vreo două ori m-am trezit rîzînd în hohote de comedia ieftină bucureşteană.

Primele semne a scandalului care e pe cale să atingă absurdul au apărut în urmă cu cîteva zile: articol Despre mascarada de bacalaureat 2013 de la Dimitrie Bolintineanu, Bucuresti / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:bacalaureat 2013, bac 2013, scandal, Dimitrie Bolintineanu, Bucuresti, elevi, liceu, examene, bacalaureat, bac

  • Am auzit că începe bacalaureatul 2013 #1

Probabil că aş fi trecut cu vederea (sau aproape) începutul examenului de bacalaureat dacă restul lumii nu s-ar fi asigurat că-s atent şi la chestia asta. Nu ştiu cum va fi bacalaureatul 2013, dar experienţa ultimilor ani m-a convins că ar fi bine să mă aştept la cîteva chestii care se tot repetă: articol Am auzit ca incepe bacalaureatul 2013 / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:examen, bacalaureat, fituici, bac 2013, perle, mass-media, elevi, bac, bacalaureat 2013,

Viaţa ne învaţă că orice facem implică un factor de risc: există oricînd posibilitatea de a reuşi sau de a eşua în execuţia planurilor noastre, există posibilitatea de a avea un succes nebun sau de a eşua lamentabil, ajungînd în final eroii sau bufonii tuturor (în funcţie de situaţie şi circumstanţe).

Contestaţiile au fost rezolvate, rezultatele au fost centralizate iar promovabilitatea de la bacalaureatul 2011 a crescut cu un incredibil de 1,20 şi ceva la sută. Acum este undeva pe la 45%. Nu cunosc exact datele, mi-e lene să le caut, dar se pot afla uşor… doar este o cifră istorică (cel puţin în acest moment).

Ceea ce mă interesează în acest moment este un anume aspect al acestor contestaţii: unii elevi au mers la risc şi au pierdut. Au sperat că vor trece bacul cu ajutorul contestaţiilor dar nu au reuşit. Alţii au sperat că vor obţine note mai mare odată cu recorectarea lucrărilor dar au ajuns să pice examenul din cauza asta. Ce lecţie mai amară poate învăţa un elev din aşa ceva? Pe mine mă face să zîmbesc, parţial cinic, parţial realmente amuzat: asta e adevărata valoare a generaţiei curente de elevi de liceu. Oricît de proastă este marea majoritate, ea ne este reprezentativă şi va ajunge să ne conducă şi să vă plătească vouă pensiile (fac presupunerea că veţi ajunge să primiţi pensii la finalul perioadei de muncă activă).

Chiar vreţi asta? Sau sînteţi doar nişte incapabili care nu pot face nimic pentru a schimba situaţia curentă?

Ca şi concluzie, le dedic tuturor absolvenţilor de liceu o melodie: Village People – In the navy (versurile sînt aici). În primul rînd, meseria de marinar este bună pentru ei, chiar şi pentru aceea care au fost prea leneşi pentru a învăţa (curăţatul toaletelor şi al punţii sună bine în momente ca astea, cînd ai ratat bacul şi nu prea ai nici o perspectivă), şi au prilejul de a-şi lărgi orizontul. Pe de altă parte, poate învaţă din exemplul mult „iubitului” nostru conducător marinar, Traian Băsescu, preşedintele jucător care ne conduce vijelios spre un viitor în care se aplică foarte bine ideea susţinută în Star Trek: „space, the final frontier…”. Atît doar că în spaţiul ăla este şi foarte mult vid.

Sursa articolului este aici.

Bacalaureat 2011

Posted: 3 iulie 2011 by eoradea in diverse
Etichete:, , , , , ,

Nu pot spune că în ultimele săptămîni am urmărit cu atenţie progresul examenelor de bacalaureat (la nici un nivel: fie local, fie naţional) din acest an, dar s-au adunat prea multe elemente strîns legate de el ca să-l ignor. Ca să trec direct la concluzie: nu sînt singurul care zice că a fost un adevărat masacru, probabil că nu sînt singurul care spune că a fost bine.

A fost prima oară cînd s-au pus camere de filmat în interiorul sălilor de examen pentru a-i supraveghea video pe candidaţi. S-a copiat şi în anii anteriori, de asta sînt 110% sigur – este un obicei mult prea îmbibat în natura umană pentru a ne minţi în vreun fel că nu a existat mereu, dar de foarte multe ori s-a trecut cu vederea… mai ales că de multe ori rezolvările la subiecte au fost servite chiar de către profesori. Au fost unele pedepse şi elevi excluşi din examen, dar cam întotdeauna a fost cuvîntul elevilor împotriva cuvîntului profesorilor… nu că ar fi contat prea mult, dar cînd există camere video prin preajmă problema se pune altfel.

Nu este primul scandal de nivel naţional care urmează bacalaureatului, dar sper să fie un semnal (dacă mai este nevoie de aşa ceva?) că sistemul de învăţămînt este la pămînt şi că foarte multe produse pe care le scoate nu-s decît rebuturi. N-aş putea spune cum reuşesc sau cum vor reuşi aceste persoane, dar aproape sigur nu se folosesc din ceea ce ar fi trebuit să înveţe în şcoală.

O verişoară de-a mea a dat bac-ul zilele astea, iar azi, aşteptînd după rezultate, i-am auzit pe cei din jurul meu discutînd după afişarea lor: spuneau că au picat clase întregi de la liceul respectiv. Din ce-am citit pe reţea promovabilitatea în diverse licee din ţară era undeva pe la 20% sau chiar mai puţin, aşa că nu a fost un caz singular.

Concluzia o ştiţi deja. Nu ştiu cum va fi rezolvată situaţia de acum a învăţămîntului, nu ştiu nici măcar dacă va fi rezolvată în următoarele decenii, dar cu siguranţă nu ne aşteaptă un viitor bun: generaţia care termină acum liceul va avea peste cîţiva ani cîte ceva de zis în domenii importante precum economia naţională, învăţămîntul şi medicina şi, de ce nu, politicul românesc. Toate acestea sînt deja la pămînt… şi avem toate şansele ca generaţiile care ne prind acum în urmă să le îngroape bine… suficient de bine pentru a-i transforma pe strănepoţii noştri în arheologi.

O să încep cu o întrebare: pe voi vă miră frauda de azi de la bacalaureat? Ştiţi voi, cei 100 şi ceva de elevi dintr-un total de 159 de elevi care dădeau bac-ul la o şcoală din Mehedinţi şi care au fost prinşi copiind. Pe mine nu mă miră deloc. Nu pot spune în întregime obiectiv cum era generaţia mea cînd am terminat liceul, dar cu siguranţă nu eram foarte breji… doar eram la liceu. Problema este că foarte mulţi din generaţiile de liceeni de acum sînt pur şi simplu tîmpiţi… am avut prilejul să văd destui în acţiune, mai mult sau mai puţin direct, şi nu le acord credit decît unei mici părţi dintre cei pe care i-am observat.

Şi noi am copiat prin liceu, nu pot nega asta – de fapt, nimeni nu ar putea nega acest lucru. Dar s-a făcut mereu între anumite limite, cît să nu ieşi prea mult în evidenţă şi, dacă se poate, să nu fim prinşi. Şi de cele mai multe ori s-a reuşit. Acum însă treburile se fac pe faţă, chiar şi în prezenţa webcam-urilor (cel puţin aşa am auzit de la unii liceeni de pe aici şi am citit pe reţea despre alte cazuri în ţară), iar asta este o dovadă clară de tîmpenie.

Cu siguranţă că cei din Mehedinţi nu ar fi fost prinşi dacă cineva nu ar fi „ciripit” cui trebuie… dar asta nu va revolva problema într-o ţară în care furtul se face pe faţă şi unde este nevoie de telefoane la „cei de sus” (oricare ar fi nivelul de organizare). La nivel naţional au fost daţi afară din examene cîteva sute de elevi în ultimele zile, sub 1000 de bucăţi de indivizi tîmpiţi, dar pot spune cu siguranţă că cei care au copiat sînt mult mai numeroşi.

Primul instinct ar fi să spun că e vai şi-amar de o generaţie care nu e capabilă nici măcar să-şi ia bacalaureatul pe bune, dar este generaţia pe care am creat-o noi (ca popor). Nu pot să mă bucur, deşi ar trebui: în 20 de ani nu voi avea nici o concurenţă din partea lor cînd va veni vorba de scris… la cît de analfabeţi sînt acum probabil că peste două decenii nu vor şti nici să  descifreze limba în care e scris un text (ei şi copiii lor).