Posts Tagged ‘absurd’

 

  • Şi cu violoncelul ce facem? - piesa de teatru de la Filarmonica de Stat Oradea #1

Piesa de teatru care s-a numărat printre ultimele reprezentaţii de la Casa de Cultură Oradea luna trecută, Şi cu violoncelul ce facem?, se mută la Filarmonica de Stat (strada Moscovei numărul 5). Noua reprezentaţie va avea loc în 19 aprilie 2013, între orele 19 şi 20.

Mai multe informatii aici: evenimente Oradea Si cu violoncelul ce facem – piesa de teatru de la Filarmonica de Stat Oradea / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:evenimente, Oradea, violoncelul, spectacol de teatru, Filarmonica de Stat Oradea, Elvira Rimbu, Petre Panait, Serban Borda, Gheorghe Crisan, teatru, absurd, evenimente Oradea, Matei Visniec, 

Anunțuri

Chiar dacă Casa de Cultură Oradea este pe cale să fie desfiinţată la finalul acestei luni, în sediul actual (fosta sală Arlus – Piaţa Ferdinand nr. 4) mai au loc evenimente precum spectacolul de teatru Şi cu violoncelul ce facem?. El va avea loc miercuri, 20 martie 2013, între orele 19 şi 20.

Mai multe informatii despre piesa de teatru si eveniment se gasesc aici: evenimente Oradea Si cu violoncelul ce facem – spectacol de teatru la Casa de Cultura Oradea / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:evenimente, Oradea, violoncelul, spectacol de teatru, Casa de Cultura Oradea, Elvira Rimbu, Petre Panait, Serban Borda, Gheorghe Crisan, teatru, absurd, evenimente Oradea, Matei Visniec, 

O să încep cu o întrebare: pe voi vă miră frauda de azi de la bacalaureat? Ştiţi voi, cei 100 şi ceva de elevi dintr-un total de 159 de elevi care dădeau bac-ul la o şcoală din Mehedinţi şi care au fost prinşi copiind. Pe mine nu mă miră deloc. Nu pot spune în întregime obiectiv cum era generaţia mea cînd am terminat liceul, dar cu siguranţă nu eram foarte breji… doar eram la liceu. Problema este că foarte mulţi din generaţiile de liceeni de acum sînt pur şi simplu tîmpiţi… am avut prilejul să văd destui în acţiune, mai mult sau mai puţin direct, şi nu le acord credit decît unei mici părţi dintre cei pe care i-am observat.

Şi noi am copiat prin liceu, nu pot nega asta – de fapt, nimeni nu ar putea nega acest lucru. Dar s-a făcut mereu între anumite limite, cît să nu ieşi prea mult în evidenţă şi, dacă se poate, să nu fim prinşi. Şi de cele mai multe ori s-a reuşit. Acum însă treburile se fac pe faţă, chiar şi în prezenţa webcam-urilor (cel puţin aşa am auzit de la unii liceeni de pe aici şi am citit pe reţea despre alte cazuri în ţară), iar asta este o dovadă clară de tîmpenie.

Cu siguranţă că cei din Mehedinţi nu ar fi fost prinşi dacă cineva nu ar fi „ciripit” cui trebuie… dar asta nu va revolva problema într-o ţară în care furtul se face pe faţă şi unde este nevoie de telefoane la „cei de sus” (oricare ar fi nivelul de organizare). La nivel naţional au fost daţi afară din examene cîteva sute de elevi în ultimele zile, sub 1000 de bucăţi de indivizi tîmpiţi, dar pot spune cu siguranţă că cei care au copiat sînt mult mai numeroşi.

Primul instinct ar fi să spun că e vai şi-amar de o generaţie care nu e capabilă nici măcar să-şi ia bacalaureatul pe bune, dar este generaţia pe care am creat-o noi (ca popor). Nu pot să mă bucur, deşi ar trebui: în 20 de ani nu voi avea nici o concurenţă din partea lor cînd va veni vorba de scris… la cît de analfabeţi sînt acum probabil că peste două decenii nu vor şti nici să  descifreze limba în care e scris un text (ei şi copiii lor).

Unul dintre articolele peste care am dat azi m-a făcut să rîd în hohote pentru o perioadă, aş fi rîs mai mult dacă situaţia nu ar fi fost atît de.. absurdă. Nu ştiu dacă e tocmai cuvîntul potrivit, dar este una dintre descrierile cele mai potrivite. Problema apare cînd există mai multe descrieri unei situaţii sau a unei atitudini îndelung studiate şi puse în aplicare împotriva românilor.

Agenda de Timişoara spune aici că:

Romii vor rectificari si scuze publice, caci in Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, in dreptul cuvantului tigan figureaza „epitet dat unei persoane cu apucaturi rele”.

Agentia de Dezvoltare Comunitara „Impreuna”, Asociatia Romilor „Egalitate de Sanse” Tulcea si Asociatia ACCEPT au formulat o plangere catre Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii indreptata impotriva Academiei Romane şi Institutului de Lingvistica Iorgu Iordan – Al. Rosetti, cerand constatarea faptei de discriminare, sanctionarea acestor institutii si obligarea lor la prezentarea de scuze publice.

Înţelegeţi motivul rîsului meu în hohote şi absurditatea plîngerii lor? Dacă da e foarte bine. Dacă nu înseamnă că sînteţi botă la cultură (adică sînteţi inculţi şi proşti) şi n-aveţi prea mult habar cînd vine vorba de istoria seculară a României cînd vine vorba de ţigani. Am mai spus-o de multe ori, atît pe dan-marius.ro cît şi pe ţiganii.ro, discriminarea existentă la adresa ţiganilor ţine de fond, nu de un anume termen. Adică erau discriminaţi pentru felul lor de a fi, nu pentru că li se spunea ţigani. Nu era în întregime corect, dar după cîteva secole de sclavie au fost eliberaţi fără să li se ofere prea multe slujbe bine plătite, aşa că doar puţini dintre ei  (în procente) au trudit pentru pîinea zilnică. În ultimii ani unii dintre ţigani au încercat să schimbe apelativul de ţigan cu cel de rrom şi au început să acţioneze coordonat şi să lovească în tot ce le stătea împotrivă. Au avut şi în ce să lovească, cel puţin la început. Între timp proştii şi laşii le-au cam dat apă la moară şi i-au lăsat să acţioneze de capul lor fără să le dea peste bot, cum ar trebuit să o facă de ani buni, dar asta e şi „rolul” lor, de a se supune celui mai puternic.

Tentativa de acum, cea cu Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, este una ţintită asupra Academiei Române şi, indirect, limbii române. Evident, este una absurdă pentru orice om care are un bagaj oarecare de cunoştinţe dar gloata chiar s-ar putea să creadă prostiile alea şi tocmai de aceea este un potenţial pericol. Oricît de absurde sînt cererile sau spusele unora, dacă sînt repetate la nesfîrşit există posibilitatea de a deveni adevăruri.

Articol preluat de aici.

Azi am fost plecat din localitate pînă la ţară. Nimic deosebit, am mai făcut-o de destule ori pînă acum. Ce a fost deosebit este menţionea cuiva despre camerele de filmat instalate recent (acum cîteva zile) la ieşirea din Oradea pentru a-i prinde pe cei care nu au plătit taxa de circulaţie pe drumurile României (cunoscută sub numele de rovignetă). Trebuie să ştiţi deja despre taxa asta, sau măcat să fi auzit despre ea, nu este ceva nou. Doar versiunea electronică care a fost implementată şi care a intrat în vigoare din 4 februarie este mai recentă: te duci, plăteşti la casierie (oriunde este ea, ca localitate şi punct de lucru) iar cei care urmăresc înregistrările în căutarea contravenienţilor (pentru că neplata taxei este o contravenţie… deocamdată, pentru că după cum merg treburile pe aici şi la ce foame de bani îi încearcă pe politicieni nu le va fi greu să o transforme în infracţine) le va fi mai uşor să-i găsească pe neplatnici printre numărul imens de malşini care circulă pe la noi. Practic nu aduce nici o îmbunătăţire a vieţii contribuabilului (adică celui catre TREBUIE să contribuie şi a modului de plată a taxelor, este doar o îmbunătăţire a sistemului de urmărire a lui.

Menţiunea mi-a atras atenţia pentru că la ieşirea în direcţia Arad (unde e aeroportul Oradei) nu am văzut nici o modificare majoră care să-mi sară în ochi… mai ales că am oprit să mai iau pe cineva de pe drum. Cînd ne-am întors m-am uitat din nou după camerele video, dar nici atunci n-am observat nimic. Nu prea este genul de camerele pe care să le ţină ascunse, mai ales dacă vor să înregistreze numărul de înmatriculare. N-aş putea spune că am fost preocupat, chiar dacă nu am plătit nici o taxă de circulaţie pe drumurile naţionale… dacă cumva am fost văzut azi conducînd maşina în regim de contravenţie şi voi primi o amendă pe chestia asta o să-i dau în judecată. Probabil că nu o să cîştig, cel puţin în România, dar asta nu mă va împiedica să o fac. Am două motive mari şi late: atentat la viaţa privată (nu îmi place faptul că mişcările mele, sau a oricărui altcuiva, cu maşina în afara localităţii să poată fi făcute publice)  şi faptul că drumul Oradea-Salonta este plin de gropi. Politicienii români sînt foarte buni să ceară bani cu nemiluita şi să ofere servicii de proastă calitate. Aşa cum anul trecut a fost refăcut drumul Oradea – Satu Mare (am înţeles că mai trebuie de pus încă un strat de asfalt şi de făcut nişte şanţuri şi este gata) puteau să impună refacerea (derularea sau grăbirea) finalizării şi drumului spre sud. Mi s-a spus că proiectul ar fi fost deja alocat, dar gropile s-au păstrat ba chiar s-au mărit odată cu sosirea iernii. Taxa o plătim la fel pe toate drumurile, chiar dacă o mare parte sînt de foarte proastă calitate.

Pe de altă parte, pe post de concluzie, absurdul situaţiei din România m-a făcut să rîd în seara asta. Căutînd nişte informaţii pe internet despre camerele de filmat de care am menţionat mai devreme am găsit nişte ştiri de la Protv despre intrarea în vigoare a rovignetei electronice. L-am bagat la finalul articolului (oferă şi ei obţiunea asta) ca să vă amuzaţi şi voi (e valabil doar pentru cei care au simţul umorului suficient de dezvoltat pentru asta ). Motivul amuzamentului meu este problema pe care o pot avea şoferii care circulă pe drumurile naţionale ÎN INTERIORUL localităţii (atunci cînd DN-urile trec printr-o localitate – sînt destule sate şi comune prin ţară pentru care ele sînt drumurile principale) pentru că ei pot fi amendaţi la fel de uşor ca şi cei care străbat toată ţara. Practic, în funcţie de amplasarea camerelor video, dacă orădenii vor trebui să ajungă la aeroport sau vor dori să dea o raită pînă în Băile Felix ar putea fi amendaţi dacă nu au plătit rovigneta. Interesant, nu? Încă ezit asupra categoriei în care ar trebui să integrez articolul, deşi Absurdistanul Românesc ar fi foarte indicat. Ar fi de rîs dacă impozitele şi taxele care se adună pe capul românilor în completarea preţurilor pe care trebuie să le plătească nu ar fi tot mai mari. Sînt momente în care mă întreb cît trebuie să plătim pentru privilegiul de a fi şi de a rămîne români… nu de alta, dar mulţi se comportă de parcă ar trebui să îi plătim pe ei pentru asta.

 

Articol preluat de aici.

Azi am apucat să mă uit un pic pe la televizor să aflu şi eu ce mai e nou (adică versiunea lor a poveştii, aşa subiectivă cum o prezintă de obicei) şi, printre altele, am văzut ce au de gînd să difuzeze mîine noapte, de revelion. Mă refer la secvenţele pe care le pregătesc ei anticipat, ca de obicei, ca să-i convingă pe oameni să se uite. Unele dintre aceste secvenţe de promovare (hai să le zicem reclame) au rol invers în cazul meu: mă alungă din faţa televizorului, indiferent dacă urmează emisiunea (filmul) respectivă sau este doar o reclamă oarecare…. iar secvenţele pregătite pentru revelion se încadrează perfect în această categorie.

Oare vom putea face vreodată vreun revelion fără manele la tembelizor? Ştiu că manelele sînt doar o modă, ştiu că televiziunile nu se prea pot abţine să nu le dea pe post ca parte a promovării inculturii la absurd (o altă modă românească), dar în ultimii ani cam toate revelioanele au fost împănate cu rahatul ăsta pe care unii îl consideră muzică. De fiecare dată am avut altceva mai bun de făcut decît să stau în faţa televizorului să salivez ca oricare alt tembel, dar am văzut reclamele… mi-au fost arhisuficiente pentru a mă lămuri de calitatea emisiunilor respective.

Oricît de frumos arată un tort, oricît de bun este la gust, în momentul în care îl împodobeşti cu un rahat pe care-l pui în mijloc nu prea îţi mai vine să-l consumi. Din punctul meu de vedere cam astea-s emisiunile de revelion de pe la televiziunile româneşti. Nu am de gînd să dau nume, este ceva generalizat. Probabil că aş scoate în evidenţă excepţiile, dar pentru moment nu cunosc nici una. Sînt foarte mari şanse ca anul ăsta să nici nu aflu… poate voi afla măcar la următorul revelion. Dacă nu cumva o să am treburi mai bune de făcut. Oricum, pentru mîine noapte am deja ceva planificat şi nu implică statul în faţa televizorului (poate cel mult doar ocazinal, dar asta ar fi o excepţie, nu o regulă).

 

Articol preluat de aici.

Cînd am auzit ieri prima oară despre chestia asta n-am ştiut dacă să rîd în hohote sau să rîd cu gura pînă la urechi. Am luat-o ca o glumă foarte bună şi am trecut mai departe la ce am avut de făcut. Şi chiar am avut de făcut destule, dar asta e o altă poveste. Ideea este că la momentul respectiv nu am crezut că avem tineri atît de proşti încît să-şi pună pe lucrarea de bacalaureat un alt nume decît al lor. Aşa că atunci cînd am auzit că o grupă întreagă a făcut acest lucru am rîs şi am ignorat ştirea.

Dar se pare că a fost pe bune… şi probabil este cea mai tare perlă de la ediţiile din ultimele zeci de ani ale bacalureatului în România. S-a întîmplat la Piteşti şi totul a pornit de la o fişă-tip prezentată de supraveghetori tuturor candidaţilor pentru ca ei să se ia după model şi să completeze cu numele lor. Nu s-a întîmplat asta: toţi elevii din clasă şi-au trecut pe foi numele Ion Popescu, aşa cum era în model. Nu pot să nu mă întreb cît de tîmpit trebuie să fii ca să faci aşa ceva? Adică să te duci să dai bacalaureatul şi să completezi pe foaie alt nume? Este, evident, o întrebare retorică pentru că răspunsul este foarte scurt şi foarte cuprinzător: foarte. Adică foarte tîmpit. Mă întreb dacă vreunul dintre aceşti… elevi au şi reuşit la bac.

Evident, în acest caz foile au fost schimbat şi au fost trecute numele adevărate ale elevilor. Dar dacă… specimene din astea vor ajunge să reprezinte voci ale generaţiilor următoare chiar am dat de naiba.

O ştire despre acest… subiect este aici.

Articol preluat de aici.