Archive for the ‘istorie’ Category

În noaptea de sîmbătă spre duminică s-a derulat programul de acces liber la muzeele din Europa. Cu această ocazie a început în Oradea aniversarea zilelor Muzeului Ţării Crişurilor, între 14 şi 20 mai.

Anul trecut nu am reuşit să mă duc, iar în acest moment chiar nu mai ştiu motivele… trebuie să fi fost…, dar anul acesta am fost… şi mi-am luat aparatul foto cu mine. Albumul de pe Picasa unde le-am încărcat pe cele mai reuşite este aici. Aş fi preferat să fie mai multă lumină ca să pot pune mai multe, dar asta e… Data viitoare mă voi duce cu un alt aparat (probabil) pe care să ataşez un blitz mai puternic.

Expoziţia de sîmbătă noapte de la Palatul Baroc a fost un pic dezamăgitoare din punctul meu de vedere… la cîte mii de obiecte (nu ştiu dacă-s zeci de mii sau sute de mii, oricum sînt suficiente) are în custodie Muzeul Ţării Crişurilor mă aşteptam să fie expuse mai multe. Dacă nu insistai prea mult să studiezi exponatele ai fi parcurs culoarele şi sălile expoziţiei în 5, hai să zicem cel mult 10, minute. Au fost totuşi cîteva care mi-au atras atenţia: pictura care se întinde pe un perete, plăcuţa cu inscripţia veche de vreo 6700 de ani pe care este imprimat unul dintre cele mai vechi sisteme de scriere, armura şi armele…

Partea bună este că a fost înghesuială… cel puţin în anumite momente. Am avut prilejul să stau ceva mai mult pe acolo, m-am întîlnit cu nişte prieteni pe care nu i-am văzut de ceva vreme, aşa că am mai rămas. Pentru o expoziţie care nu are prea mai pretenţii cea de sîmbătă noapte a avut succes. Nu pot decît să sper că următoarele vor fi mai mari şi mult, mult mai reuşite.

Articol preluat de aici.

Anunțuri
Between past and future

Deși în ultimele zile am fost un pic rupt de știrile curente din cauza unui program foarte încărcat, una dintre știrile de azi a reușit să-i atragă atenția: fostul rege Mihai I a decis să rupă toate legăturile cu familia princiară de Hohenzollern din care se trage.

Așa cum am citit aici, căutînd mai multe informații despre subiect, fostul rege a zis, printre altele că

In conformitate cu dorintele regretatului nostru bunic, Majestatea Sa Regele Ferdinand I, si cu decizia Sa din anul 1921, Familia Regala a Romaniei si membrii sai au purtat si poarta numele de „al Romaniei”. Dar incepand cu 10 mai 2011, Casa Regala a Romaniei nu va mai purta numele de „Hohenzollern-Sigmaringen”, si nu va mai fi cunoscuta de la aceasta data sub numele de „Casa de Hohenzollern-Singmaringen”. Casa Regala romana va fi cunoscuta de acum inainte numai sub numele de „Casa Regala a Romaniei”.

Nu știu că gîndiți voi, dar eu sînt pro-monarhie. Ultimii conducători ai României s-au dovedit a fi niște pramatii ordinare sau niște incapabili (sau ambele), așa că am ajuns să îmi doresc să fie conducător cineva care să investească în țara asta pe termen lung. Dar nu îmi doresc nici un urmaș al casei de Hohenzollern-Sigmarigen, oricum s-ar numi acum. Din punctul meu de vedere această familie a pierdut orice pretenții pe care le-ar fi putut avea aici atunci cînd același Mihai I a preferat să abdice și să fugă din țară după cel de-al doilea război mondial. Nu știu ce-a făcut în exil, dar nu cunosc vreo încercare de-a lui de a lua partea acestui popor pe care ar fi trebuit să-l conducă… nici în perioadă comunistă și, cu atît mai puțin, nici după aceea.

Tot din punctul meu de vedere, în momentul în care vreun urmaș de-al lor ar ridica vreo pretenție la conducerea acestei țări ar crea o datorie de onoare care mă va obliga să îi ucid pe toți descendenții acelei familii. Sună brutal, dar cînd vine vorba de o asemenea datorie de onoare nu am de ales. Un conducător rămîne un conducător pînă la capăt, indiferent de situație. Dacă este ales pentru un anume post, responsabilitățile lui pot înceta după efectuarea termenului, dar atunci cînd este născut și crescut în acel sens luptă și moare pentru cei pe care-i conduce.

Concluzia este că avem nevoie o nouă casă regală în lipsa uneia legitime.

Minoritari in propria ţară

Posted: 9 Octombrie 2010 by eoradea in istorie
Etichete:, , , ,

Un articol de pe reţea mi-a atras atenţia şi a cam trebuit să-l citesc pînă la capăt. Îmi place istoria, iar perspectiva unui istoric asupra ultimilor 75 de ani de istorie pe care i-a şi trăit, aşa cum apare în articol, este mult prea interesantă pentru a nu citită pînă la capăt. Articolul a apărut în Adevărul aici şi este un interviu cu Neagu Djuvara.

Nu pot spune că sînt în întregime de acord cu articolul, şi mă refer la aspectul idioţilor care cer autonomia maghiarilor din România şi al celor care mai trăiesc cu corpul aici şi mintea în alte vremuri, dar îmi plac concluziile trase în text. Concluzia din titlu este explicată în ultima parte a articolului, este vorba de un aspect al perioadei actuale.

Sursa este aici.

Tot cu întîrziere am aflat (de aici) despre descoperirea unei aşezări dacice într-un sit arheologic de pe teritoriul Oradei. Anunţul a fost făcut săptămîna trecută, cu ceva tam-tam dacă am înţeles bine.

Că această zonă a fost locuită din vremuri preistorice îmi era foarte clar, chiar şi fără să apelez la descoperirile arheologice. E de ajuns să cunoşti suficient de bine oraşul Oradea şi împrejurimile, iar izvoarele termale cu apă caldă tot timpul anului au avut o influenţă covîrşitoare asupra populaţiilor vechi.

Situl arheologic Salca se află în periferia sudică a oraşului actual, pe porţiunea cuprinsă între Cimitirul Rulikovszky şi fosta Fabrică de Bere (acolo unde se află acum magazinul Lotus) pe o terasă aluvială a Crişului Repede. Se spune că este cel mai întins şi totodată cel mai complex sit de pe teritoriul Oradiei. În epocile preistorice, pînă la întemeierea oraşului medieval, acea zonă a fost cel mai însemnat centru de habitat cunoscut din regiune.

Cele mai vechi urme arheologice din acest loc provin din neoliticul timpuriu (a doua epocă de piatră), sînt urmate de aşezări şi necropole aparţinînd de epoca cuprului, epoca bronzului, prima şi a doua epocă a fierului, toate perioadele epocii migraţiilor, Evul Mediu, precum şi epoca premodernă pînă la sfîrşitul secolului XVII.

Articol preluat de aici.