Archive for the ‘Eterna si fascinanta Romanie’ Category

Viaţa ne învaţă că orice facem implică un factor de risc: există oricînd posibilitatea de a reuşi sau de a eşua în execuţia planurilor noastre, există posibilitatea de a avea un succes nebun sau de a eşua lamentabil, ajungînd în final eroii sau bufonii tuturor (în funcţie de situaţie şi circumstanţe).

Contestaţiile au fost rezolvate, rezultatele au fost centralizate iar promovabilitatea de la bacalaureatul 2011 a crescut cu un incredibil de 1,20 şi ceva la sută. Acum este undeva pe la 45%. Nu cunosc exact datele, mi-e lene să le caut, dar se pot afla uşor… doar este o cifră istorică (cel puţin în acest moment).

Ceea ce mă interesează în acest moment este un anume aspect al acestor contestaţii: unii elevi au mers la risc şi au pierdut. Au sperat că vor trece bacul cu ajutorul contestaţiilor dar nu au reuşit. Alţii au sperat că vor obţine note mai mare odată cu recorectarea lucrărilor dar au ajuns să pice examenul din cauza asta. Ce lecţie mai amară poate învăţa un elev din aşa ceva? Pe mine mă face să zîmbesc, parţial cinic, parţial realmente amuzat: asta e adevărata valoare a generaţiei curente de elevi de liceu. Oricît de proastă este marea majoritate, ea ne este reprezentativă şi va ajunge să ne conducă şi să vă plătească vouă pensiile (fac presupunerea că veţi ajunge să primiţi pensii la finalul perioadei de muncă activă).

Chiar vreţi asta? Sau sînteţi doar nişte incapabili care nu pot face nimic pentru a schimba situaţia curentă?

Ca şi concluzie, le dedic tuturor absolvenţilor de liceu o melodie: Village People – In the navy (versurile sînt aici). În primul rînd, meseria de marinar este bună pentru ei, chiar şi pentru aceea care au fost prea leneşi pentru a învăţa (curăţatul toaletelor şi al punţii sună bine în momente ca astea, cînd ai ratat bacul şi nu prea ai nici o perspectivă), şi au prilejul de a-şi lărgi orizontul. Pe de altă parte, poate învaţă din exemplul mult „iubitului” nostru conducător marinar, Traian Băsescu, preşedintele jucător care ne conduce vijelios spre un viitor în care se aplică foarte bine ideea susţinută în Star Trek: „space, the final frontier…”. Atît doar că în spaţiul ăla este şi foarte mult vid.

Sursa articolului este aici.

Anunțuri

Că sînt nemulţumit de modul în care conduc unii tembeli pe drumurile noastre nu este o chestie deloc nouă… dar numai în seara asta m-am gîndit să deschid o categorie separată pentru ei şi pentru tîmpeniile pe care le fac în trafic. Am mai scris despre asemenea cazuri pînă acum, dar numai ocazional… mă gîndesc să încep să-i „vînez” (adică să nu îi mai cruţ şi să scriu aici despre tot ce observ). Nu ştiu în ce măsură vor ajunge să plătească din punct de vedere al legii pentru ilegalităţile lor sau moral (cu o bătăiţă bună, de exemplu) pentru necazurile pe care le crează altora, dar pot cel puţin să fac public ce observ ca să le atrag atenţia şi altora despre aceste probleme.

Azi am fost cu ceva treabă pînă la vecinii unguri, în Debrecen, împreună cu un prieten. Am pornit înapoi spre casă în jurul orei 22 (ora României)… deja se lăsase întunericul cînd ne-am apropiat de graniţă. La un moment dat în faţa noastră se afla o maşină care circula destul de încet, iar drumul s-a lărgit de la 2 benzi la 4 benzi (cîte două pentru fiecare sens). Maşina din faţă a rămas pe banda din mijloc cu direcţia de înaintare Artand (şi România), aşa că am trecut pe banda din dreapta şi am luat-o ceva mai repede spre destinaţie. În acelaşi timp cu noi o maşină de teren (nu i-am reţinut marca, dar am reţinut numărul: BH 11 XAX) de culoare închisă (foarte probabil neagră) a depăşit maşina respectivă prin stînga, în curbă, trecînd fără nici o jenă pe banda dublă continuă.

Nu mi se pare deloc tupeul şi lipsa completă de respect faţă de legislaţia rutieră şi nici modul în care a riscat (din faţă, pe sensul opus, veneau destule maşini).. mai ales că pe banda din dreapta se afla o singură maşină, cea pe care o conduceam eu. Voi trageţi ce concluzie vreţi, dar părerea mea este că individul merită o bătăiţă bună pentru tîmpenia aia.

Emil Cioran writer / Emil Cioran écrivain (Pas...

Image via Wikipedia

Ieri a avut loc licitaţia manuscriselor şi obiectelor personale care i-au aparţinut lui lui Emil Cioran în Paris, ea a fost organizată de către Binoche et Giquello.

Statul român s-a implicat în stilul lui propriu şi personal în achiziţionarea lucrărilor foarte cunoscutului filozof: a refuzat să se implice pentru că, cică, costau mai mult decît îşi putea permite să plătească. Doar Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti şi Televiziunea Română au decis să liciteze impreună pentru măcar o parte a posesiunilor lui Emil Cioran, au reuşit să cumpere cîteva dintre ele. Suma totală estimată înainte de licitaţie era pe la 100 de mii de euro. Cîteva informaţii despre aceste manuscrise se găsesc pe Dilema Veche.ro

Mai devreme am auzit la radio că un român ar fi cumpărat cea mai mare parte a obiectelor licitate pentru 405 de mii de euro şi că le va dona statului român pentru că ele merită să stea acasă. Ulterior am aflat că este vorba de George Brăiloiu (pe Agenda.ro) şi că donaţia se va întîmpla cîndva în următoarele luni.

Am un singur lucru de zis: BRAVO! Un singur om a avut succes acolo unde statul român a eşuat lamentabil. Ar trebui să le fie o învăţătură de minte multora, iar guvernanţilor ar trebui să le fie ruşine… dar asta nu e deloc o noutate… iar guvernanţii nu prea au dat vreun semn că ar fi conştienţi de existenţa unui asemenea cuvînt în vocabularul lor.

Articol preluat de aici.

Citatul din titlul este dintr-un dintre filmele care au făcut furori acum 20 de ani… la puţin timp după revoluţia din 1989. Terminator 2 a avut un succes destul de însemnat şi pe la noi, dar românii n-au învăţat absolut nimic din filmul ăla. Poate că vreo 2-3 au reţinut cîeva chestii interesante în afara holbatului la bătaia dintre oameni şi roboţi şi încercările disperate ale abelor părţi de a cîştiga un răziboi ce avea să se poarte în viitor, dar ca popor nu am învăţat absolut nimic în aceste două decenii.

Zilele astea au început să se închidă spitalele în urma reorganizării unui sistem de sănătate în comă, cu un picior în groapă şi al doilea rupt, iar oamenii au început să moară pe capete în faţa fostelor spitale acum părăsite. Au fost transformate în cămine de bătrîni, dar asta este mai rău decît le-ar fi părăsit… Majoritatea medicilor buni oricum fac altceva în afară de medicină pe la noi prin ţară. Partea bună este că acei morţi au scăpat… nu vor mai afla cui îi revine Irina, fiica cuplului (V)Irinel-Monica, nu vor mai afla de sarcinile false ale Zăvorancei şi de părerea celor împlicaţi în divorţul ei de Pepito… nu vor mai afla că Elodia este bine mersi prin ceva ţară caldă… nu vor mai fi intoxicaţi cu tot felul de mizerii din partea mass-mediei. Nu vor mai afla laudele de prost gust ale cuplului Boc-Băsescu şi ale altor… politicieni (hai să rămînem într-un ton cît de cît acceptabil, bine?) ca ei… Foarte probabil că au scăpat de achitarea aiurea către taxele către stat, dar asta nu este sigur: se spune că doar două chestii sînt inevitabile, iar moartea şi taxele sînt printre ele. Nu ar fi prima oară cînd statul le dă amenzi morţilor sau îi pune să voteze… de ce n-ar plăti taxele pentru dreptul de a ocupa subsolul acestei minunate ţări? Dacă tot exploateze subsolul, de ce nu i-am lăsa să ne exploazere pînă la moarte şi chiar după aceea?

Pesonajele din T2 au spus că nu există destin decît în măsura în care ni-l facem noi înşine. Iar destinul românilor este cît se poate de clar: am ajuns să producem generaţii succesive de tembeli, sclavi în propria ţară pe plantaţiile altora, îi lăsăm pe alţii să scufunde ţara asta într-o mocirlă de incultură şi nesimţire după ce au furat cît s-a putut. Este destinul pe care l-au făcut românii prin neimplicarea lor… şi nu este unul deloc plăcut.

Articol preluat de aici.

Ceva mai devreme am văzut pe reţea o ştire despre un videoclip reclamă pentru promovarea turismului în Rîmnicu Vîlcea şi a frumuseţilor de acolo. Mă refer la frumuseţile naturale… nu mă înţelegeţi greşit. E vorba doar de turism. 

Oricum, am căzut un pic pe gînduri şi am început să contorizez ce avem şi ce nu avem prin judeţul Bihor. Adică undeva în nord-vestul României… în scurt timp că nu avem absolut nimic de oferit… nu avem nici izvoare termale aruncate peste tot prin judeţ (prin Băile Felix, Băile 1 Mai sau aiurea), nu avem nici munţi plini de peşteri şi de zone în care se poate schia, nu avem nici peisaje superbe în rezervaţia naturală Padiş, nu avem nici peşteri faimoase precum Peştera Urşilor, nu avem nici Cetăţile Ponorului sau Valea Galbenei (locuri unice prin frumuseţea lor), nu avem nici istorie bimilenară în zona Oradei (cetatea Oradei şi cetatea de pămînt de la Biharia)… Toate astea-s mitologie pură, basme pentru adormit copii.

Aşa că nu vă mai osteniţi să veniţi pe aici. Nu vă oferim nimic… şi, mai ales, vă lăsăm şi fără bani.  Aşa că staţi departe… Bihorul, de fapt toată România, este mai rea decît o zonă radioactivă şi nu vă veţi alege cu nimic bun de aici.

 

Articol preluat de aici.