Stephen King: Christine

Posted: 26 Decembrie 2010 by eoradea in carti
Etichete:, , , , , ,

De vreo trei săptămîni am început să citesc Christine scrisă de Stephen King, o carte excelentă de altfel. Între timp am reuşit să văd şi filmul regizat de John Carpenter în 1983 (imdb) care a fost dezamăgitor de slab comparativ cu cartea. Stephen King a reuşit să ilustreze foarte bine oscilaţiile unui băiat izolat, un adevărat ratat social, între condiţia pe care a dobîndit-o ca urmare a educaţiei şi a integrării sociale şi influenţa malefică a maşinii proaspăt achiziţionate. Singurul prieten pe care l-a avut, singura fată pe care a reuşit să şi-o aducă aproape s-au întors împotriva lui din cauza acelei influenţe, cei care au rănit maşina au plătit cu viaţa pentru acţiunile lor, dar la fel au păţit şi mulţi dintre cei care s-au apropiat în vreun fel sau altul de Arnie Cunningham.

În filmul lui John Carpenter acel tînăr a devenit doar adolescent oarecum obişnuit care a fost acaparat de o maşină malefică, este probabil singura idee care a fost păstrată din povestea iniţială. Toată procedura cumpărării acelui Plymouth Fury şi discuţiile cu fraţii LeBay a fost prezentată foarte succint, redusă la doar două sau trei minute. Secţiuni întregi din carte au fost reduse doar la trei scene care au avut o foarte mică tangenţă cu istoria anterioară a Christinei, adică au fost practic amputate elemente importante. N-a fost pomenit nimic despre prezenţa continuă a lui Rollie LeBay în paginile cărţii, chiar şi după moartea lui. Relaţiile subtile dintre Arnie şi Christine nu au mai apărut în vreun fel în film, dar Stephen King a reuşit să le evoce ca un adevărat maestru. Metodele prin care Christine a reuşit să elimine toate problemele care au apărut pe parcursul poveştii şi metodele prin care s-a răzbunat au fost drastic modificate în numele acţiunii şi încadrării într-o lungime maximă a duratei unui film. A fost o jertfă care a redus cu mult valoarea poveştii.

Sugestia mea este să citiţi cartea în loc să vă uitaţi la filmul lui Carpenter. Pe mine filmul a reuşit să mă amuze în unele momente, deşi se spune că face parte dintre filmele de groază (horror).

 

Articol preluat de aici.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s