Arhivă pentru 26 Decembrie 2010

Bagaje cu gps

Posted: 26 Decembrie 2010 by eoradea in diverse
Etichete:, , , ,

Subiectul de acum este dedicat călătorilor, mai ales acelora care merg cu avionul şi le schimbă de mai multe ori înainte de a ajunge la destinaţie. Nu pot spune că am făcut parte dintre aceştia, drumurile pe care le-am făcut în ultimii ani au fost mult prea locale pentru a avea nevoie de avion, iar acele drumuri ocazionale în care a fost nevoie să zbor au necesitat doar două zboruri (dus-întors). Cu toate acestea, în cele mai multe cazuri bagajul a fost o necesitate. Ca la toată lumea, de altfel.

Acum cîteva zile au fost în vizită nişte prieteni din Franţa, am mai menţionat asta dar acum este o altă perspectivă a vizitei: o parte a bagajelor s-au pierdut pe drum atunci cînd a fost schimbat avionul la aeroportul din Munchen. Din ce mi s-a spus, acolo se află sute sau chiar mii de bagaje pierdute care aşteaptă să fie sortate şi trimise înapoi la proprietari. Şi nu este un caz singular: alte mii de bagaje se află la fiecare aeroport mai important. Practic s-a format o întreagă industrie de găsire a bagajelor pierdute, chiar dacă soluţia este una ieftină şi la îdemîna tuturor. Nici măcar nu este una nouă, deja se practică dar nu cred că a ajuns să fie pusă în practică la scară largă.

Este evident faptul că tehnologia GPS a ajuns să fie folosită din ce în ce mai mult în ultimii ani, nu doar la maşini pentru detectarea locaţiei pe glob şi a posibilelor trasee, ci şi integrate în diverse dispozitive electronice mai mult sau mai puţin utile. Fie că îi ajută sau nu, oamenii au tendinţa să se menţină informaţi asupra poziţiei lor… unii dintre ei au extins acest lucru şi asupra animalelor de casă. De ce nu s-ar face acelaşi lucru şi în cazul bagajelor lor? Costul dispozitivului nu este mare, iar taxa lunară pentru aşa ceva depinde de operator. Oricum, este ceva ce compensează cu siguranţă costul unor bagaje pierdute, mai ales atunci cînd sînt implicate şi valori (în bani sau în sentimente), nu doar probleme pe care le ridică lipsa chestiilor necesare unei călătorii reuşite.

Deficienţa majoră a acestui sistem este calitatea semnalului care se poate reduce pînă spre zero în cazul cuştilor Faraday (adică spaţii metalice închise în care ar putea ajunge bagajele), dar se pot găsi soluţii alternative la fel de ieftine la asemenea probleme.

 

Articol preluat de aici.

Anunțuri

Stephen King: Christine

Posted: 26 Decembrie 2010 by eoradea in carti
Etichete:, , , , , ,

De vreo trei săptămîni am început să citesc Christine scrisă de Stephen King, o carte excelentă de altfel. Între timp am reuşit să văd şi filmul regizat de John Carpenter în 1983 (imdb) care a fost dezamăgitor de slab comparativ cu cartea. Stephen King a reuşit să ilustreze foarte bine oscilaţiile unui băiat izolat, un adevărat ratat social, între condiţia pe care a dobîndit-o ca urmare a educaţiei şi a integrării sociale şi influenţa malefică a maşinii proaspăt achiziţionate. Singurul prieten pe care l-a avut, singura fată pe care a reuşit să şi-o aducă aproape s-au întors împotriva lui din cauza acelei influenţe, cei care au rănit maşina au plătit cu viaţa pentru acţiunile lor, dar la fel au păţit şi mulţi dintre cei care s-au apropiat în vreun fel sau altul de Arnie Cunningham.

În filmul lui John Carpenter acel tînăr a devenit doar adolescent oarecum obişnuit care a fost acaparat de o maşină malefică, este probabil singura idee care a fost păstrată din povestea iniţială. Toată procedura cumpărării acelui Plymouth Fury şi discuţiile cu fraţii LeBay a fost prezentată foarte succint, redusă la doar două sau trei minute. Secţiuni întregi din carte au fost reduse doar la trei scene care au avut o foarte mică tangenţă cu istoria anterioară a Christinei, adică au fost practic amputate elemente importante. N-a fost pomenit nimic despre prezenţa continuă a lui Rollie LeBay în paginile cărţii, chiar şi după moartea lui. Relaţiile subtile dintre Arnie şi Christine nu au mai apărut în vreun fel în film, dar Stephen King a reuşit să le evoce ca un adevărat maestru. Metodele prin care Christine a reuşit să elimine toate problemele care au apărut pe parcursul poveştii şi metodele prin care s-a răzbunat au fost drastic modificate în numele acţiunii şi încadrării într-o lungime maximă a duratei unui film. A fost o jertfă care a redus cu mult valoarea poveştii.

Sugestia mea este să citiţi cartea în loc să vă uitaţi la filmul lui Carpenter. Pe mine filmul a reuşit să mă amuze în unele momente, deşi se spune că face parte dintre filmele de groază (horror).

 

Articol preluat de aici.