Arhiva pentru 12 Decembrie 2010

Cînd eram mic, adică prin copilărie şi pînă prin adolescenţă, cînd mă uitam la filme de acţiune cu diverşi actori cunoscuţi (Schwazenegger, Stallone, Van Damme, Willis, etc.) mă întrebam (măcar ocazional) dacă se va ajunge vreodată să fie făcut un film în care să joace mai mulţi dintre ei. Ei bine, da, s-a ajuns să se facă filmul ăsta, dar a fost nevoie să treacă ani buni pînă să se întîmple acest lucru… este vorba de Soldaţii de sacrificiu (sau The expendables, dacă ar fi să menţionez titlul original).

Dincolo de asemănarea cu seria Rambo (mai ales ultimul film, lucru de înţeles pentru că ambele l-au avut pe Sylvester Stallone ca regizor) în momentele de acţiune, pot spune că a fost o secvenţă care m-a amuzat teribil: cea care i-a reunut pe Stallone, Schwarzenegger şi Bruce Willis în biserică. Este o scenă plină de ironii subtile care nu poţi să le ignori dacă le cunoşti carierele (atît ca actori cît şi ca politicieni în cazul Terminatorului) şi parteneriatul la restaurantele Planet Hollywood. Nu cunosc prea multe detalii, dar mă pot risca să spun că prieteneia care îi leagă pe cei trei actori face scena respectivă mult mai amuzantă.

Concluzia finală este că, dacă ai nişte timp de pierdut, filmul se merită văzut. Revăzînd atîţia actori cunoscuţi în vremurile mele vechi (pot spun că dacă ar fi fost printre ei Jean Claude Van Damme şi Steven Seagal trupa ar fi fost completă) a fost un pic reconfortant. Doar un pic, cît să-i dau un 8 generos. Oricum, am auzit că prin 2012 va apare o continuare a aventurilor echipei… poate atunci calitatea va creşte iar trupa se va întregi, cu condiţia ca să nu-i ia ca din oală pînă atunci sfîrşitul lumii (sîc).

Echipa actuală (sau cel puţin o parte din ea), adică cea care a paticipat la filmări, nu neaparat doar tipii cei buni sînt Sylvester Stallone (Barney Ross), Jason Statham (Lee Christmas), Jet Li (Yin Yang), Dolph Lundgren (Gunner Jensen), Eric Roberts (James Munroe),  Randy Couture (Toll Road), Steve Austin (Paine),  David Zayas (General Garza),  Giselle Itié (Sandra), Charisma Carpenter (Lacy), Gary Daniels (The Brit), Terry Crews (Hale Caesar), Mickey Rourke (Tool).

 

Articol preluat de aici.

Pretul cafelei

Posted: 12 Decembrie 2010 by eoradea in diverse, Oradea
Etichete:, , , , , , , ,

Fie criza cît de grea, pentru unele produse se vor găsi mereu cumpărători şi, de aceea, aceste produse vor fi subiect de speculă. Că cafeaua este un asemenea produs se ştie de multă vreme, şi o observ constant în ultimul timp, de cînd am început şi eu să o consum constant. Nu spun că este întotdeauna bun, consumul de cafea adică, dar uneori este o necesitate din cauza programului aiurea şi uneori obositor.

Oricum, cei care profită cel mai mult de pe urma consumului de cafea sînt aceia care au automate de cafea răspîndite aiurea prin oraş (oricare oraş): iau cafea în cantităţi mari, la un preţ cu mult redus, şi vînd la bucată (în măsura în care un pahar mic de unică folosinţă sau o ceşcuţă de cafea poate fi considerat vînzare la bucată). Nu sînt la curent cu preţurile, dar pot să estimez fără să greşesc prea tare că din vînzările pentru o anume perioadă (hai să zicem o lună) ale unui singur automat de cafea bine amplasat îşi acoperă toate costurile de achiziţiei a materiei prime.

Un cîştig asemănător îl au toate cluburile/barurile/cafenelele/restaurantele care comercializează cafea: iau cît încape şi vînd la ceşcuţă. Dar despre altceva vreau să menţionez acum. Are legătură cu faptul că am fost pe la cumpărături în seara asta. Am început cu unul dintre magazinele de profil, adică Real 1. În virtutea inerţiei, ca şi consumator de cafea, nu m-am putut abţine să nu verific preţul cafelei pe care o beau de obicei. Acceptabil, la 26,99 lei pentru un borcan la 1000 ml. Am cumpărat ce am avut pe listă şi am plecat. Mai tîrziu a trebuit să mă duc din nou pentru că mai rămăsese ceva de luat, dar nu m-am mai dus la acelaşi magazin… am ajuns alături, la Carrefour de lîngă aeroport. Adică tot în zonă, pentru cei care nu cunosc locaţia exactă. Am ales celălalt magazin la sugestia cuiva care ştia sigur că acolo se găsea ceea ce căutam. În virtutea obiceiului, am verificat şi acolo preţul cafelei… 18 lei şi ceva mărunţiş pentru acelaşi borcan. Înţeleg că 8 lei nu înseamnă mare lucru, dar înmulţit cu cîteva zeci (sau poate sute?) de produse vîndute pe lună ajunge să fie o diferenţă considerabilă.

Oare se merită cercetată diferenţa de preţ, ce anume îi face pe unii să vîndă mai scump şi pe alţii (la numai cîteva sute de metri distanţă) să vîndă considerabil mai ieftin? Eu zic că da, deşi la prima impresie aş zice că preţul de raft (chiar şi dacă cafeaua era pusă mult mai la vedere, chiar lîngă casele de marcat, la Carrefour decît la Real) şi restul taxelor de magazin sînt mai mici într-un loc decît în celălalt.

Probabil că în viitor va trebui să menţionez şi despre modul în care magazinele astea mari umflă considerabil preţurile produselor pe care le vînd, scriind acest articol mi-am adus aminte de preţul unui burete de schimb pentru un anume tip de mop pe care-l foloseam era de vreo două ori mai mare la Real decît la importatorul de la care-l cumpăra, care de altfel e tot în Oradea şi am putut face o comparaţie clară.

 

Articol preluat de aici.