Arhivă pentru Noiembrie, 2010

Examene luate, examene ratate

Posted: 30 Noiembrie 2010 by eoradea in diverse
Etichete:, , , ,

Nu am prea abordat pînă acum tema examenelor, dar poate că este momentul. În viaţă avem o droaie de examene pe care le putem lua sau nu, de care sîntem sau nu conştienţi. Pentru unele ne pregătim ore, zile, luni… sau poate chiar o viaţă întreagă, în faţa altora sîntem puşi fără să vrem şi pe care trebuie să le rezolvăm într-un mod sau altul.

De obicei vrem să le trecem de toate aceste examene, mai ales dacă vrem să evoluăm într-o curbă ascendentă. Dar nu întotdeauna reuşim acest lucru, fiecare dintre noi are examene ratate în diverse momente ale vieţii. Unii au doar cîteva, alţii au mai mult decît o grămadă. Ceea ce mă interesează cel mai mult este perspectiva personală a oamenilor: unii renunţă din cauza unei singure ratări, alţii continuă la nesfîrşit să dea aceleaşi teste deşi nu sînt deloc pregătiţi pentru aşa ceva şi nu prea au multe şanse să le ia.

De ce? Ce vă motivează pe voi să continuaţi o acţiune deşi aţi întîmpinat o împotrivire? Mie nu-mi place să las lucrurile neterminate şi nici să le fac de mîntuială, iar asta este un factor foarte motivant care mă cam obligă să continui o acţiune pînă cînd o reuşesc, pînă cînd iese aşa cum îmi doresc eu, sau, eventual, pînă cînd cîştigurile, oricare ar fi ele şi indiferent de cantitate, devin neglijabile comparativ cu pierderile. O fi bine, o fi rău? Rămîne de văzut.

Pînă la urmă viaţa nu este decît o succesiune de examene şi de competiţii cu lumea din jurul nostru. Succesul poate fi definit ca rezultatul pozitiv la majoritatea acestor examene şi competiţii, iar modalitatea de a face faţă eşecurilor este definitorie pentru o persoană de succes.

 

Articol preluat de aici.

Oda prostilor

Posted: 29 Noiembrie 2010 by eoradea in diverse
Etichete:, ,

De-ar fi să-i luăm pe toţi la rînd,

Şi actualii dar şi foştii,

Cei mai deştepţi de pe Pămînt

Au fost întotdeauna… PROŞTII.

 

Nu te ruga la ursitoare

Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost,

Mai bine urlă-n gura mare:

„Iubite Doamne, fă-mă… PROST!”

 

De ce să tragi ca la galeră,

Să-nveţi atîtea fără rost,

De vrei să faci o carieră,

Ajunge numai să fii… PROST.

 

In lumea asta cu de toate,

Unde se-nvaţă contra cost,

Păcat că nici o facultate

Nu dă şi diploma de… PROST.

 

Avem impozite cu carul,

Dar înotăm în sărăcie

Şi ce buget  ar avea statul

Dintr-un impozit pe…. PROSTIE…

 

Ei sînt ca iarba, cu duiumul,

Să nu-i jigneşti, să nu-i împroşti!

O, Doamne, de ne-ar creşte grîul

Cum cresc recoltele de… PROŞTI.

 

Şi-n lumea asta răsturnată,

Unde cei strîmbi sînt cei mai drepţi,

Savanţii noştri mor de foame

Şi numai PROŞTII sînt deştepţi.

 

Am primit oda asta într-un mesaj… este mai mult decît adevîrata, dacă-i pot spune aşa.

Campionatul National de kendo 2010

Posted: 29 Noiembrie 2010 by eoradea in kendo
Etichete:, , ,

Ieri şi alaltăieri a avut loc la Bucureşti Campionatul Naţional de kendo, sîmbătă s-a ţinut faza pe echipe iar duminică faza individuală. Acum cîteva săptămîni s-a anunţat cu tam-tam că va avea loc la sala Floreasca, în cadrul complexului cu acelaşi nume, undeva lîngă liceul Jean Monet. S-au şi făcut planificări în legătură cu mersul la sală folosind microbuzele pentru cei care s-au cazat destul de departe şi ar fi putut avea probleme cu ajunsul la timp.

Ar fi trebuit să ajung în Bucureşti sîmbătă dimineaţă dar pînă la urmă am ajuns doar ieri dimineaţă. Motivele sînt irelevante, ce este relevant este apelul pe care l-am primit de la un prieten în prima zi a campionatul. Acesta spunea că s-a dus la sala Floreasca să urmărească şi el campionatul dar că acolo era de fapt handbal. A mai văzut cîţiva băieţi cu echipamente de kendo care tocmai plecau, deşi era tocmai ora de începere a competiţiei pe echipe. Asta m-a făcut curios, era prima oară cînd se întîmpla aşa ceva la un ditamai campionat naţional… să ajungi la locaţie şi să descoperi că sala pe care o credeai rezervată pentru eveniment nu mai era disponibilă. Am început să dau apeluri telefonice, dar persoanele responsabile de organizarea nu prea au fost disponibile. Am aflat pînă la urmă că locaţia campionatului se mutase pentru ziua aceea (sîmbătă) în altă parte, la Colegiul Naţional Elena Cuza, undeva în Drumul taberei, dar că nu se ştia nimic despre locaţia şi ora de începere a competiei individuale.

Am ezitat să mă mai duc în aceste condiţii, dar pînă la urmă m-am dus oricum. Mai aveam cîteva lucruri de rezolvat acolo, nu doar participarea la concurs… dacă ar fi fost doar atît nu m-aş mai fi ostenit să fac drumul ăla. Este ciudat să te duci 600 de km la o competiţie într-un oraş şi să nu ştii din timp cînd şi unde are loc. Cînd am ajuns în Gara de Nord am început să sun din nou oamenii şi mi s-a spus că locaţia era tot CN Elena Cuza şi că ar trebui să mă grăbesc, pentru că oamenii se adunau deja. Între noi fie vorba, era cu 2 ore înainte de începerea oficială a competiţiei, şi ştiu sigur că nici orarul oficial nu a mai fost respectat.

Din punctul de vedere al kendo-ului m-am cam dus degeaba în Bucureşti, dar a fost bine. Mi-am dat seama că aceasta a fost ultimul eveniment la care m-am dus ca membru afiliat la FRAMC (federaţia de arte marţiale de contact din care face parte şi kendo-ul românesc). S-a tot vorbit despre crearea unei federaţii de kendo care să fie recunoscută oficial, dar pentru moment au rămas doar vorbe. Probabil că se va reuşi realizarea ei cîndva în viitor, probabil că atunci mă voi gînd la revenirea într-o federaţie sportivă românească, dar asta va rămîne de văzut în funcţiile de condţiile de atunci.

 

Articol preluat de aici.

Evacuarea PRM-ului

Posted: 26 Noiembrie 2010 by eoradea in diverse
Etichete:, , , , , , ,

 

Unul dintre cele mai hilare momente ale acestei zile a fost încercarea de evacuare a Partidului România Mare din sediul curent. Acesta se află într-o clădire naţionalizată care a fost retrocedată fostului proprietar. Nu ştiu cum s-a comportant marele nostru tribun (mă refer, evident, la măreţia burdihanului şi mai ales a gurii acestuia unde este probabil de neegalat) Corneliu Vadim Tudor, dar azi a început să-i insulte de zor pe cei sosiţi să-l evacueze pe el şi pe restul ocupanţilor sediului. E amuzant, un amuzament oarecum trist, să stai în faţa televizorului şi să vezi un europarlamentar român înjurînd de zor la fel ca şi cel mai jegos dintre jegoşi indivizi şi să-l urmăreşti cum încearcă să-i intimideze pe reprezentanţii statului român… dar nu este deloc acelaşi lucru să treci prin aşa ceva. Cu atît mai puţin să fii ţinta unui asemenea jeg ca Corneliu Vadim Tudor.

Probabil că alături de mine n-ar supravieţui mai mult de 5 minute… dar ce pot să zic… Oi fi avînd o răbdare aproape infinită, oi fi ştiind că fiecare om reacţionează în stilul lui unic şi irepetabil şi că trebuie să ai răbdare cu ei, dar sînt unele momente în care mi-o pierd cam repede. Răbdarea audicp. Insulte din alea cele auzite azi, cu toată cenzura pe care cei de la televiziune au fost obligaţi să o aplice din cauza limbajului vulgar folosit, se încadrează perfect în cadrul unor asemenea momente.

Partidul România Mare a obţinut o amînare de cîteva săptămîni, dacă am înţeles bine, în ciuda insultelor aruncate de şeful acestuia.

Articol preluat de aici.

Zilele astea cineva mi s-a plîns că pagina firmei lui nu a prea avut suficient trafic şi se temea că nu este suficient de optimizată pentru motoarele de căutare. Cum îi cunosc pagina l-am asigurat că este optimizată şi că numărul de accesări mai variază de la o perioadă la alta, în funcţie de o mulţime de elemente, unul dintre cele mai importante fiind tematica paginii respective. Se apropie sărbătorile, iar acum oamenii îşi îndreaptă treptat atenţia spre cumpărarea de cadouri de valoare mică sau medie… adică de genul dulciurilor, parfumurilor, calculatoarelor, diverselor electrocasnice. Nu cunosc tendinţele, dar mă aştept ca anumite cheltuieli mai importante, ca de exemplu cumpărarea unei maşini sau a unei case, să scadă… excepţiile o fac bogătanii care-şi permit să arunce 100 de mii de euro fără să stea prea mult pe gînduri, dar mă gîndesc că-s destul de puţini ca să conteze la scăderea traficului unei pagini de profil.

Subiectul discutiei a trecut treptat la modalităţile de promovarea unei pagini web. Sînt cîteva, destul de cunoscute şi de folosite, dar cea mai bună metodă de promovare este autopromovarea. Adică poţi să pui o tonă de anunţuri pe reţea şi poţi să o înscrii pe vreo două tone de directoare web ca să îţi aducă cît mai multe vizitatori pentru că este degeaba, este muncă aiurea dacă conţinutul paginii este irelevant. Nimeni nu stă să citească sau să parcurgă o pagină web din care nu rămîne cu nimic, în care nu găseşte ceva care să-l intereseze. Iar paginile firmelor sînt de obicei foarte limitate, prezintă activitatea firmelor, eventual o listă a produselor pe care le vînd şi o descriere mai detaliată a acestora şi cam atît. Singurul lucru care aduce o accesare repetate, care îi face să se întoarcă, este interesul pe care îl acordă ei produselor respective. Atunci cînd pagina respectivă are o listă impresionantă de produse sau dacă are cîteva produse de baza sau unele chestii electronice (de exemplu) interesante şi care nu se găsesc în altă parte, va avea parte de un trafic la fel de impresionant. Şi, mai ales, un trafic constant la valori mari. În lipsă de aşa ceva traficul şi interesul vizitatorilor va varia în funcţie de perioadă.

Ca să fac o paranteză destul de importantă, aceeaşi atitudine se păstrează şi în cazul celor care-şi lasă impresiile pe reţea: atîta vreme cît nu vor scrie texte de calitate şi despre lucruri-evenimente interesante nu prea vor fi luaţi în seamă. În general li se spune bloggeri, încă nu am găsit un termen românesc care să se încadreze cît mai bine acestui termen… nu sînt nici scriitori şi nici jurnalişti (deşi există printre ei jurnalişti şi scriitori care scriu într-un jurnal pe reţea – blog).

Am precizat acest lucru pentru că în general administratorii firmelor româneşti nu prea sînt conştienţi de valoarea (auto)promovării pe reţea. Foarte mulţi fac încă o distincţie foarte clar între internet şi lumea „reală” (adică cea care din afara reţelei de calculatoare), deşi ele se intersectează tot mai mult. Pot spune din proprie experienţă că mi-am găsit clienţi prin intermediul internetului, chiar şi prin intermediul reţelelor de socializare, dar am găsit şi clienţi care au vrut o felie personală de internet, adică o pagină web. Revenind la subiect, trebuie să menţionez că există tendinţa de a face rost de un specialist în seo (optimizarea pentru motoarele de căutare) care să le modifice pagina astfel încît să o facă cît mai prietenoasă pentru google, yahoo, bing sau oricare alt motor de căutare sau de a face rost de oameni care să le scrie conţinut suplimentar pentru pagină, dar aceştia sînt încă puţini. Deocamdată, pentru că tendiţa începe treptat să ia amploare.

În general, conţinutul paginii web al unei firme va varia destul de puţin în timp (mă refer la perioade destul de lungi: luni şi ani). Odată ce şi-a definit domeniul de activitate şi a umplut pagina web cu toate informaţiile necesare, conţinutul ei va atinge un anume maxim după care va intra într-un echilibru care în timp se va stabiliza şi el. Foarte puţine pagini web de prezentare de firme ajung să aibă mai mult de 1000 de locaţii (link-uri pentru amatorii de englezisme) în primele 6 luni sau chiar un an de la lansarea lor, chiar şi dacă sînt pagini bine făcute. Există şi excepţii, de exemplu magazinele virtuale care bagă cîteva sute de produse într-un timp cît mai scurt în căutare de clienţi, dar sînt relativ puţine… ele fac parte dintr-un anume tip de pagini de prezentare.

Odată optimizată pagina pentru motoarele de căutare, conţinutul contează cel mai mult pentru promovarea ei. Cu cît mai mult conţinut şi cît mai de calitate. Produsele adăugate pe pagina, oricare ar fi ele, ajută, dar nu întotdeauna sînt suficiente. Pentru a crea cît mai mult conţinut şi cît mai uşor de găsit de către motoarele de căutare (adică pentru a vă promova pagina şi, indirect, firma), aveţi nevoie de un specialist în seo şi de cineva care să vă scrie conţinut suplimentar. Acesta poate avea legătură cu produsele pe care le vindeţi (este de dorit), poate chiar să furnizeze informaţii suplimentare despre ele, sau poate să conţină informaţii diverse care să trezească interesul publicului.

Supravirtual SRL vă oferă aşa ceva.

 

Gimnaziul si carnetul de sofer

Posted: 25 Noiembrie 2010 by eoradea in diverse
Etichete:, , , ,

Una dintre propunerile legislative făcute publice în ultima perioadă este obligativitatea terminării a 8 clase pentru a dobîndi carnetul de şofer. Adică nu ai cum să primeşti dreptul de a conduce un autovehicul dacă nu ai gimnaziul.

Motivul aceste propuneri este simplu: unii şoferi sînt analfabeţi. Din punctul meu de vedere ar fi o propunere excelentă dacă şi educaţia ar fi bine pusă la punct, dar în ultimii ani a suferit o regresie contină. În momentul de faţă nu există nici o garanţie că în următorii ani viitorii absolvenţii de gimnaziu care fac acum primii paşi în educaţia instituţionalizată a statului român vor şti să citească.

În plus, la cîte chestii sînt de vînzare acum, nu ar fi deloc o surpriză să aflăm că vînzarea examenelor pentru obţinerea carnetelor de şofer a continuat (sau va continua) să fie o practică curentă, în ciuda scandalului pe această temă şi a tentativelor autorităţilor de a evita o asemenea acţiune.

 

Articol preluat de aici.

Schizofrenia si infectiile virale

Posted: 25 Noiembrie 2010 by eoradea in lumea vie
Etichete:, , , , ,

Îmi era clar de ceva vreme că viruşii şi bacteriile au modelat într-o mare măsură viaţa de pe planetă, inclusiv organismele mai „evoluate”… în primul rînd prin reacţiile sistemului imunitar care se transmit la urmaşi, în al doilea rînd prin eliminarea exemplarelor mai slabe. Ştiţi de epidemia de ciumă din evul mediu sau cea se gripă spaniolă de la începutul secolului XX? În ambele situaţii epidemiile au făcut milioane de victime printre oameni, ciuma a reuşit chiar să distrugă două treimi din populaţia Europei, dar specia a supravieţuit.

Ştiam de asemenea că viruşii schimbă secvenţe adn între ei, dar nu ştiam că există viruşi integraţi în adn-ul uman. Conform unor cercetători, un asemenea virus este responsabil de apariţia schizofreniei, una dintre cele mai răspîndite boli mentale (o au cam 1% dintre oameni). Pînă acum s-a dat vina pe mamele rele şi pe moştenirea genetică a părinţilor pentru comportamentul schizofrenic a oamenilor, dar se pare că nu este tocmai aşa: în articolul de aici este prezentat cazul unor fraţi gemeni, unul dintre ei este schiofrenic, celalalt nu. Diferenţa dintre ei este o infecţie virală de care unul a suferit în primele săptămîni după naştere.

Schizofrenia este diagnosticată de obicei între 15 şi 25 de ani, dar se spune despre persoana care suferă de boala asta că a avut o copilărie diferită, uitînd des sau fiind sfios ori stîngace. Unul dintre efectele mai ciudate este cel al linii naştere: oamenii născuţi în timpul iernii sau la început de primăvară au mai multe şanse să devină schizofrenici mai tîrziu în viaţă. Diferenţa ca procent este mică, între 5-8%, dar este clară şi se regăseşte şi la oamenii cu tulburare bipolară şi scleroză multiplă.

Ideea viruşilor care provoacă tulburări şi boli mentale este încă nouă şi e privită cu scepticism, dar istoria adn-ului uman nu este încă cunoscută. Nu se ştie ce transformări au avut loc în timpul ultimilor milenii pentru a ajunge în această formă, pentru a avea efectele pe care le vedem acum la cei din jurul nostru. Dacă viruşii schimbă secvenţe genetice între ei, de ce nu ar putea schimba astfel de informaţii şi cu alte organisme?

 

Articol preluat de aici.