Arhivă pentru Aprilie, 2010

Ca şi în ultimii cîţiva ani, codul fiscal prevedere posibilitatea de a direcţiona 2% din impozitul pe care oamenii îl plătesc la stat. Ultima zi în care pot fi depuse declaraţiile (numărul 230 pentru angajaţi si numărul 200 pentru PFA) este de 17 mai în acest an. O prezentare a acestei facilităţi este pe money.ro.

Formularul 230 completat pentru Clubul Sportiv „Ronin-Do” din Oradea poate fi găsit aici. Cei care doresc să direcţioneze cei 2% sînt invitaţi să-l descarce şi să-l depună la finanţe din localitatea în care se găsesc.

Formularul 220 poate fi descărcat de aici, iar datele cu care îl puteţi completa sînt următoarele:

Denumire entitate nonprofit/unitate de cult: Clubul Sportiv „Ronin-Do” Oradea

Cod de identificare fiscală al entităţii nonprofit/unităţii de cult: 17755586

Cod bancar (IBAN): RO97BTRL00501202782944XX

La ambele formulare vor trebui completate datele personale ale celor care le depun.

Articol preluat de aici.

Ca şi în ultimii cîţiva ani, codul fiscal prevedere posibilitatea de a direcţiona 2% din impozitul pe care oamenii îl plătesc la stat. Ultima zi în care pot fi depuse declaraţiile (numărul 230 pentru angajaţi si numărul 200 pentru PFA) este de 17 mai în acest an. O prezentare a acestei facilităţi este pe money.ro.

Formularul 230 completat pentru Clubul Sportiv „Ronin-Do” din Oradea poate fi găsit aici. Cei care doresc să direcţioneze cei 2% sînt invitaţi să-l descarce şi să-l depună la finanţe din localitatea în care se găsesc.

Formularul 220 poate fi descărcat de aici, iar datele cu care îl puteţi completa sînt următoarele:

Denumire entitate nonprofit/unitate de cult: Clubul Sportiv „Ronin-Do” Oradea

Cod de identificare fiscală al entităţii nonprofit/unităţii de cult: 17755586

Cod bancar (IBAN): RO97BTRL00501202782944XX

La ambele formulare vor trebui completate datele personale ale celor care le depun.

Articol preluat de aici.

Anunțuri

Apple versus Adobe

Posted: 30 Aprilie 2010 by eoradea in Uncategorized
Etichete:, ,

Ce se întîmplă între Apple şi Adobe poate fi deschis foarte simplu prin cuvîntul război. Nici unul dintre dispozitivele electronice care au devenit practic asociate cu Apple (iPod, iPhone si iPad) nu rulează Flash, unul dintre produsele marca  Adobe.

Steve Jobs a anunţat ieri că nu vor mai fi permise rularea de software la Adobe pe produsele Apple. De asemenea, el mai afirmă că Flash a fost conceput pentru era computerelor şi a mouse-ului şi că are o eficienţă redusă atunci cînd este adaptat pentru a rula pe ecrane tactile. Scrisoarea deschisă pe care a el a adresat-o firmei Adobe a venit după ce Adobe a anunţat că va înceta să mai facă unelte care permit dezvoltatorilor de programe informatice de a traduce rapid codul flash pentru a rula pe dispozitivele Apple şi a modificat termenii şi condiţiile licenţei pe care dezvoltatorii trebuie să o semneze cînd scriu cod care să ruleze pe produsele Apple.

De asemenea, uneltele de traducere a codului sînt considerate a fi principalul motiv pentru problemele apărute pe Mac-uri, iar rezultatele lor ar fi aplicaţii inferioare standardului de calitate acceptat. Cei de la Adobe nu se lasă mai prejos: ei susţin că probleme ar fi din cauza sistemului de operare al produselor Apple.

Articolul BBC care tratează acest subiect este aici.

Foarte probabil că războiul declaraţiilor va mai continua o perioadă. Întrebarea mea este: cine va cîştiga din el? Probabil Apple, poate şi Adobe. Însă cu siguranţă că utilizatorii vor trebui să se adapteze.

Articol preluat de aici.

Nu se spune degeaba că românii s-au născut poeţi. Azi, trecînd prin dreptul televizorului aprins pe ceva post tv, am auzit versurile din titlu, seamănă cu poezia lui Mihai Eminescu, dar sînt mult mai curente decît cele scrise acum aproape 130 de ani. Nu este un motto nou (căci asta este, unul dintre motto-urile ultimelor zile), a fost spus prima oară cel puţin acum o lună (în Constanţa), dar se potriveşte la perfecţie pentru mulţi dintre români.

Păi, oameni buni, nimeni nu vă obligă să muriţi din cauza lui Emil Boc! El nu este decît reprezentantul unui grup de incapabili şi de hoţi care au ajuns în posturi de decizie cu acordul nostru (tacit sau nu). În fiecare guvern există un echilibru între deciziile bune şi deciziile proaste, iar atunci cînd balanţa se înclină iar guvernul ajunge să facă mai mult rău decît bine este datoria noastră să-l schimbăm cu unul mai bun. Aş putea spune că este chiar mai mult decît o datorie: este o obligaţie.

Articol preluat de aici.

Aparent, de cîteva zile încoace pe Emil Boc l-a lovit o obsesie: introducerea automobilelor electrice în România. Era de aşteptat, mai ales că nu este în întregime obsesia lui. Motivul acestei idei îl constituie în primul rînd banii, deşi automobilul electric începe să devină, treptat, o modă în lume.

Aşa cum ştiţi, în ultimii ani programul Rabla a fost prezentă tot mai mult în atenţia românilor. Era o metodă oarecum eficientă de a schimba maşinile vechi, unele antice, şi uzate cu unele noi la un preţ redus, parţial şi datorită guvernului. Criza a avut şi ea un cuvînt de spus, obligîndu-i pe vînzătorii de maşini să scape cît mai repede de produsele aflate pe stoc. Cel mai mare avînt al programului s-a derulat în ultimele luni, cînd guvernul a oferit avantaje suplimentare (mai multe vaucere pentru singură maşină, etc), iar asta i-a făcut pe unii să se gîndească mai departe pe calea profitului.

Introducînd maşinile electrice în România ca mod de deplasare principal va duce în timp la înlocuirea maşinilor cu combustie internă. Adică alţi bani cheltuiţi de către oameni pentru schimbarea maşinii (personale sau de firmă). Probabil se trecerea la maşinile electrice va întîmpla în decursul următorilor 10-20 de ani, dar asta înseamnă doar că banii vor fi cheltuiţi treptat, asigurîndu-le vînzătorilor de maşini un venit constant.

Trăiască Holograf şi melodia lor „Banii vorbesc”, că bine se mai potriveşte cu guvernul de acum!

Articol preluat de aici.

Munca la negru

Posted: 27 Aprilie 2010 by eoradea in Uncategorized
Etichete:, , ,

Există mai multe motive pentru care există tot felul de contracte şi condiţii care reglementează munca în cadrul societăţii, pentru care s-au creat ITM (Institutul Teritorial de Muncă) cu toate sucursalele lui. A început cu dorinţa de a îmunătăţi condiţiile de muncă ale oamenilor (care erau execrabile în trecut), a continuat cu o formă de protecţie socială (asigurările de sănătate şi şomajul lunar primit de cei fără slujbă).

Tendinţa ultimelor ani este de a considera munca la negru ca fiind ceva rău şi este normal… cu condiţia să o priveşti în interiorul sistemului. Lucrezi la negru? Înseamnă că eşti la dispoziţia patronului care te poate să munceşti ore multe pe zi, pe bani puţini şi fără zilele libere garantate de stat, te poate concedia cînd vreau el şi fără motiv (şi n-ai avea nimic de zis), dacă te îmbolnăveşti n-ai şansă de a primi medicamente şi îngrijire medicală gratuită sau compensată. Iar dacă devii incapabil de a munci (de obicei în urma unei boli sau a unui accident) sau ieşi la pensie eşti pe cont propriu. Fără ajutor din partea statului. Vă sună cunoscut? Eu zic că da.

Dar în ultimul timp s-au cam schimbat treburile în România. Statul a ajuns să piardă chiar mai mult decît oamenii obişnuiţi în cazul muncii la negru, deşi mulţi lucrează aşa pentru că nu prea au de ales. O parte dintre români o fac pentru că sînt conştienţi de cîştiguri şi de riscuri şi pentru că şi le asumă. Le este mai bine aşa.

Una dintre principalele surse de venit ale statului sînt impozitele pe venit ale angajaţilor şi taxele puse angajatorilor, iar cînd acestea lipsesc guvernanţii se ling pe bot de banii pe care se bazau. Ei încearcă să stopeze tendinţa de muncă la negru prin amenzi, dar e cam degeaba. De ce le-ar da oameni bani pentru nişte servicii de rahat (au ajuns să moară sau să fie schilodiţi români prin spitalele care ar trebui să îi vindece, să-şi rupă maşinile prin gropi şi să se holbeze pe la posturile tv cum poliţiştii care ar trebui să îi apere se iau la palme cu profesoarele care ar trebui să îi înveţe pe copii)? De ce le-ar da bani cînd profesorii şi doctorii au salarii de mizerie şi lucrează într-o mizerie şi mai mare? De ce le-ar da bani cînd văd cum banii sînt risipiţi pe nimicuri doar pentru a-i face pe cei bogaţi şi mai bogaţi? Doar trebuie să-şi trăiască viaţa, să muncească pentru a trăi bine şi pentru a plăti datoriile pe care tot guvernanţii le-au creat.

Ca şi concluzie nu pot decît să remarc că problemele muncii la negru apar doar atunci cînd ea se realizează pe bani de nimic. În momentul în care ai o siguranţă financiară oarecare este mult mai uşor să spui NU unei situaţii care nu-ţi convine sau să-ţi plăteşti facturile la zi, este mult mai uşor să treci la un alt gen de muncă din care ai doar de învăţat.

Articol preluat de aici.

Un comunicat de presă vechi de cîteva zile mi-a atras atenţia:

Bucuresti, 25 aprilie 2010

INFORMARE DE PRESA

Ministrul Economiei, Comerţului si Mediului de Afaceri, Adriean Videanu, ii invita pe toţi care au un punct de vedere legat de proiectul Roşia Montana, reprezentanţii instituţiilor statului cu responsabilitati in derularea proiectului, ai comunitatii locale, ai organizaţiilor neguvernamentale din domeniu, mediul academic, societatea civila si mediul de afaceri la un dialog constructiv, deschis si transparent, fara patimi si orgolii personale, pentru a decide, in mod realist si univoc, asupra viitorului acestui proiect important pentru economia româneasca. Continuarea exploatărilor la Roşia Montana este susţinuta de ministrul Economiei, Comerţului si Mediului de Afaceri numai cu condiţia stricta a respectării tuturor exigentelor necesare protejării mediului înconjurător si a patrimoniului naţional, precum si a legislaţiei interne si internaţionale in domeniu. Ministrul Economiei, Comerţului si Mediului de Afaceri ramane deschis sugestiilor venite din partea tuturor partenerilor de dialog referitoare la derularea proiectelor cu impact social si economic, cum este cel de la Roşia Montana.

Biroul de Presa al MECMA

Îl puteţi găsi în format pdf aici.

Din punctul meu de vedere există două posibile explicaţii ale acestei noi dezbateri:

  • prin minister sînt o droaie de tîmpiţi, în frunte cu Adriean Videanu, care n-au înţeles nici acum că o foarte mare parte a opiniei publice este împotriva proiectului minier de la Roşia Montană
  • prin minister sînt o mulţime de nesimţiţi, în frunte cu Adriean Videanu, controlaţi de RMGC care vor să forţeze începerea derulării proiectului.

Oricare dintre cele două variante este valabilă (poate chiar ambele), nu este deloc plăcut pentru ţara asta.

Articol preluat de aici.

Cine este Nea Ilie

Posted: 26 Aprilie 2010 by eoradea in Uncategorized
Etichete:, , ,

În seara asta încep o secţiune nouă pentru că personajul despre care vreau să vă vorbesc este prea complex ca să poată fi restrîns la un articol sau o serie de articole. Poate că este greşit să îi spun personaj, dar unele reacţii de-ale lui sînt prea incredibile pentru a crede că există şi dacă nu le-aş fi urmărit (uneori fără să mă implic prea tare) mi-ar fi fost greu să cred că există o asemenea persoană în viaţă.

Domnul care este subiectul principal al acestei secţiuni este apelat de toţi cei care îi ştiu cu Nea. Nu este vorba de omăt sau de zăpadă, este doar prescurtarea lui nenea. Pentru cei care nu ştiu ce înseamnă nene puteţi găsi o descriere detaliată a termenului pe dexonline sau un scurtă mai jos:

NÉNE s.m. 1. (Pop. și fam.) Termen de respect cu care se adresează un copil sau o persoană mai tânără unui bărbat mai în vârstă sau unui frate mai mare; neică.

NÉNE s. 1. bade, (pop.) neică, (reg.) uică, (prin Olt. și Ban.) nană. (Unui om mai în vârstă i se spune ~.) 2. (prin Transilv.) tete. (Unui frate mai în vârstă i se spune la țară ~.)

Numele lui nu este Ilie, dar am preferat să-l folosesc pe acesta pentru că nu prea-mi place să îi pun pe urme pe toţi cei care veţi citi despre el. Nu că nu v-ar face faţă (pentru că sînt sigur că pe mulţi dintre voi v-ar păcăli sau v-ar debusola de nici n-aţi şti cum vă cheamă sau unde sînteţi), dar n-aş mai scăpa de gura lui multă vreme de acum înainte. Şi are o gură foarte spurcată, dar fără a fi nevoie să înjure sau să vorbească urît în vreun fel. O să vedeţi de-a lungul timpului (şi a următoarelor articole despre el) de ce spun asta. Este unul dintre lucrurile care le apreciez la el, deşi de vreo două ori am avut de-a face personal cu el din acest punct de vedere. Mi-a fost arhisuficient, şi prefer să evit să se mai întîmple asta.

De asemenea, nu este originar din Oradea (ca să vă lămuresc şi despre această parte), dar de cele mai multe ori l-am întîlnit aici. Nu ştiu dacă şi-a stabilit aici sediul (adică zona principală de activitate) sau este doar în trecere, pentru ca apoi să se stabilească în altă parte… este un subiect pe care încă nu am reuşit să-l abordez.

Mi s-a spus că are puţin peste 50 de ani, deşi arată de parcă ar avea vreo 15 în plus, este pufos (ca să nu folosesc termenul de obez sau gras) deşi are peste 1,90 în înălţime. La prima vedere nu i-ai da prea mare importanţă, dar poate fi foarte autoritar atunci cînd este nevoie. De fapt asta este primul lucru pe care îl observi la el: aparenţa unui bătrînel obişnuit cu o privire care nu spune nimic deosebit, un pic pierdută cu nişte ochi mari şi căprui în mijlocul unei claie dezordonate de păr aproape complet cărunt. Am învăţat că aparenţa este totul în cazul lui, fiind autoritar şi superior la nivel absolut de fiecare dată cînd a avut nevoie să fie aşa.

Eu l-am remarcat prima oară cu nişte periuţe de dinţi în mînă prin Piaţa Mare, azi vară. Oricine ar fi crezut că este unul dintre acei indivizi care încearcă să promoveze o marcă de perii de dinţi vînzînd una şi oferind cadou una sau două… şi chiar a reuşit să vîndă cîteva. Ulterior am aflat că-l fila de fapt pe unu care încercase să-l înşele cu nişte acte pe un prieten de-al lui. Probabil că nu atunci nu l-aş fi observat dacă un ţigănuş nu ar fi încercat să-i fure borseta şi nu s-ar fi trezit întins pe jos de o piedică bine pusă, dar şi foarte rapidă. Nea Ilie s-a oferit să-l ajute să se ridice, cerîndu-şi scuze pentru neîndemînarea lui şi a plecat mai departe, subtilizîndu-şi înapoi borseta.

Se spune că a trecut prin multe şi sînt sigur că aşa a şi fost: este un şmecher cu o experienţă pe care nu am mai întîlnit-o pănă acum. Poveştile pe care le spune sînt uneori incredibile, dar despre asta altă dată. Aş putea spune că sistemul social în care ne aflăm a fost creat de el şi pentru el pentru că-l cunoaşte atît de bine încît e în stare să se descurce cam oriunde şi oricînd.

Articol preluat de aici.